ESHATOLOGIA EPISTOLELOR 1 ŞI 2 PETRU O PERSPECTIVĂ EXEGETICO-TEOLOGICĂ

ESHATOLOGIA EPISTOLELOR 1 ŞI 2 PETRU O PERSPECTIVĂ EXEGETICO-TEOLOGICĂ
Pret: 
30,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Teologie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2020
Nr. pagini: 
236
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-020-206-6

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE

LISTA DE ABREVIERI

1. INTRODUCERE
1.1. Eshatologia Epistolelor 1 si 2 Petru
1.2. Stadiul actual al cercetării

2. ESTE ESHATOLOGIA EPISTOLEI 2 PETRU O ESHATOLOGIE PETRINĂ? (PATERNITATEA EPISTOLEI 2 PETRU – PATERNITATE A ESHATOLOGIEI PETRINE)
2.1. Cui aparţine eshatologia din Epistola 2 Petru?
2.1.1. Asemănări între Epistola Iuda şi Epistola 2 Petru
2.2. Dovada autenticităţii ehatologiei petrine: teorii privind raportul dintre cele două Epistole
2.2.1. Aparenta prioritate a Epistolei Iuda
2.2.2. Prioritatea Epistolei 2 Petru
2.2.3. Ipoteza existenţei unor surse comune
2.2.4. Influenţa elenistă asupra Epistolei 2 Petru
2.3. Argumente pentru autenticitatea eshatologiei petrine
2.3.1. Relaţia Epistolei 2 Petru cu Epistola 1 Petru
2.3.2. Συμεὼν Πέτρος – sursa eshatologiei din 2 Petru
2.4. Concluzii

3. CONTRIBUŢIA EPISTOLEI 1 PETRU LA CONTURAREA ESHATOLOGIEI PETRINE
3.1. Judecata viilor şi a morţilor – ἀποδώσουσιν λόγον (1Pt 4,5)
3.2. Viaţa după moarte – εὐηγγελίσθη νεκροῖς (1Pt 4,6a)
3.3. Judecată şi viaţă veşnică (1Pt v 4,6b)
3.4. Sfârşitul a toate – Πάντων δὲ τὸ τέλος (4,7)

4. ESHATOLOGIA EPISTOLEI 2 PETRU
4.1. Eshatologie in Epistola 2 Petru: Caracteristică a eshatologiei petrine: certitudinea Parusiei şi explicarea întârzierii ei
4.1.1. Certitudinea Parusiei susţinută de certitudinea Judecăţii Eshatologice (2Pt 2, 3–10a)
4.1.1.1. Tema „Apă – Foc”
4.1.1.2. Pedepsirea îngerilor care au păcătuit – ἀγγέλων ἁμαρτησάντων
4.1.1.3. Potopul – „prototip” al Judecăţii eshatologice
4.1.1.4. Distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora – prefigurare a Judecăţii finale
4.1.1.5. Pedeapsa celor nedrepţi în Ziua judecăţii
4.1.2. „Contestatarii” Parusiei Domnului: ἐμπαιγμονῇ ἐμπαῖκται, ἐπιθυμίας, πάντα διαμένει (2Pt 3,3–4)
4.1.2.1. Batjocura
4.1.2.2. Imoralitatea – ἐπιθυμίας
4.1.2.3 Neschimbabilitatea lumii: πάντα διαμένει
4.1.3. Argumente „pro” Parusia Domnului (2Pt 3,1–2,5–9)
4.1.3.1. Scriptura: ῥημάτων προφητῶν şi ἐντολῆς τοῦ κυρίου
4.1.3.2. Istoria lumii
4.1.3.3. Veşnicia lui Dumnezeu
4.1.3.4. Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu: μακροθυμεῖ
4.1.4.4. Semn eshatologic: Falşi profeţi prezenţi şi viitori
4.1.4. Certitudinea Parusiei: εξει ἡ ἡμέρα κυρίου (2Pt 3,10)
4.1.4.1. ἡ ἡμέρα κυρίου – Ziua Domnului
4.1.4.2. Când vor fi toate acestea?
4.1.4.3. Timpul Parusiei şi explicaţia „întârzierii” ei
4.1.5. Lumea care a fost, lumea prezentă şi lumea care va fi
4.1.6. Concluzii: Domnul nu întârzie niciodată
4.2. Focul – element transfigurator în 2Pt 3, 10–12
4.2.1. Analiza exegetică a fragmentului 2Pt 3, 10–12
4.2.1.1. Focul care desface şi mistuie
4.2.1.2. Umblaţi în viaţă sfântă şi în cucernicie!
4.2.1.3. Venirea Zilei Domnului – cauza focului
4.2.1.4. Creştinii pot grăbi Parusia
4.2.2. εὑρεθήσεται sau κατακαήσεται? – O problemă a versetelor 10–13
4.2.2.1. Textul original grecesc
4.2.2.2. Diferitele variante existente
4.2.2.3. Textul grecesc în versiunea repunctată
4.2.3. Focul purificator – interpretarea textului 2Pt 3, 10–12
4.2.3.1 Timpul focului
4.2.3.2. Dimensiunea focului (a conflagraţiei)
4.2.3.3. Efectele focului purificator
4.2.3.4. Natura focului transfigurator – o paralelă cu FA 2,3
4.2.3.5. Sursa ideii „focului purificator”
4.2.4. Rezultatul focului transfigurator (2Pt 3,13)
4.2.4.1. Ceruri noi şi pământ nou
4.2.4.2. În care va locui dreptatea – ἐν οἷς δικαιοσύνη κατοικεῖ
4.3. Consecinţele cunoaşterii detaliilor eshatologice (2Pt 3,14–18)
4.3.1. Speranţa eshatologică: ταῦτα
4.3.2. Creştinii în timpurile eshatologice
4.3.2.1. Puritatea creştină-condiţie pentru sfinţenia eshatologică
4.3.2.2. Totul pentru Judecată
4.3.3. Atmosfera în care trăiesc creştinii – ἐν εἰρήνῃ
4.3.4. „Șansă eshatologică” – întârzierea Parusiei
4.3.5. Eshatologia petrină susţinută şi de eshatologia paulină
4.3.6. Sursa eshatologiei este Duhul Sfânt
4.3.7. Adevărurile eshatologice – ţinta batjocoritorilor
4.3.7.1. Neştiutori şi neîntăriţi în înţelegerea adevărurilor eshatologice
4.3.7.2. Tradiţie eshatologică – τὰς λοιπὰς γραφάς
4.3.8. Imperativ – φυλάσσεσθε şi αὐξάνετε
4.3.9. Concluzii

5. CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

DICŢIONAR DE CASTELOLOGIE

Pentru precomenzile făcute până în data de 24 august 2020 doritorii vor primi cărțile cu dedicație și autograf din partea autorului.

+ info
UN CONCURS UNIVERSITAR ȘI TREI PERSONAJE CONSTANTIN NOICA, MIRCEA ELIADE ȘI ION ZAMFIRESCU

    „Cum toate personajele implicate au devenit nume sonore ale culturii române, este și acesta un motiv în plus de a ne apleca ceva mai mult asupra angrenajelor care au stat la baza cooptării și promovării în mediul universitar românesc, pentru a desluși mai bine cum de Constantin Noica nu a reușit să ocupe un post universitar, tocmai cel care în contextul a mai puțin de un deceniu se afirmase plenar în câmpul filosofiei românești prin abordări cu nuanțe de originalitate și un interes marcant pentru istoria acestui domeniu.

+ info
TOLERANȚĂ, COEXISTENȚĂ, ANTAGONISM PERCEPȚII ALE DIVERSITĂȚII RELIGIOASE ÎN TRANSILVANIA, ÎNTRE REFORMĂ ȘI ILUMINISM

„Transilvanie tolerantă/ adăpost credințelor”, unde „în rugăciuni unite/ urcă limbile‑mpărțite/ spre dumnezeiescul tron” – așa stă scris în cunoscuta poezie Transilvanie, dulce țară, scrisă de Maximilian Leopold Moltke în anul 1846, devenită imn al sașilor transilvăneni. Într-adevăr, conviețuirea și coexistența numeroaselor comunități de credință cărora le-au aparținut diferitele popoare din Transilvania, i-au fascinat întotdeauna pe vizitatorii regiunii şi reprezintă obiecte de cercetare atrăgătoare pentru o istorie comparativă a religiilor și a formelor lor instituționale.

+ info