ESHATOLOGIA EPISTOLELOR 1 ŞI 2 PETRU O PERSPECTIVĂ EXEGETICO-TEOLOGICĂ

ESHATOLOGIA EPISTOLELOR 1 ŞI 2 PETRU O PERSPECTIVĂ EXEGETICO-TEOLOGICĂ
Pret: 
30,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Teologie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2020
Nr. pagini: 
236
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-020-206-6

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE

LISTA DE ABREVIERI

1. INTRODUCERE
1.1. Eshatologia Epistolelor 1 si 2 Petru
1.2. Stadiul actual al cercetării

2. ESTE ESHATOLOGIA EPISTOLEI 2 PETRU O ESHATOLOGIE PETRINĂ? (PATERNITATEA EPISTOLEI 2 PETRU – PATERNITATE A ESHATOLOGIEI PETRINE)
2.1. Cui aparţine eshatologia din Epistola 2 Petru?
2.1.1. Asemănări între Epistola Iuda şi Epistola 2 Petru
2.2. Dovada autenticităţii ehatologiei petrine: teorii privind raportul dintre cele două Epistole
2.2.1. Aparenta prioritate a Epistolei Iuda
2.2.2. Prioritatea Epistolei 2 Petru
2.2.3. Ipoteza existenţei unor surse comune
2.2.4. Influenţa elenistă asupra Epistolei 2 Petru
2.3. Argumente pentru autenticitatea eshatologiei petrine
2.3.1. Relaţia Epistolei 2 Petru cu Epistola 1 Petru
2.3.2. Συμεὼν Πέτρος – sursa eshatologiei din 2 Petru
2.4. Concluzii

3. CONTRIBUŢIA EPISTOLEI 1 PETRU LA CONTURAREA ESHATOLOGIEI PETRINE
3.1. Judecata viilor şi a morţilor – ἀποδώσουσιν λόγον (1Pt 4,5)
3.2. Viaţa după moarte – εὐηγγελίσθη νεκροῖς (1Pt 4,6a)
3.3. Judecată şi viaţă veşnică (1Pt v 4,6b)
3.4. Sfârşitul a toate – Πάντων δὲ τὸ τέλος (4,7)

4. ESHATOLOGIA EPISTOLEI 2 PETRU
4.1. Eshatologie in Epistola 2 Petru: Caracteristică a eshatologiei petrine: certitudinea Parusiei şi explicarea întârzierii ei
4.1.1. Certitudinea Parusiei susţinută de certitudinea Judecăţii Eshatologice (2Pt 2, 3–10a)
4.1.1.1. Tema „Apă – Foc”
4.1.1.2. Pedepsirea îngerilor care au păcătuit – ἀγγέλων ἁμαρτησάντων
4.1.1.3. Potopul – „prototip” al Judecăţii eshatologice
4.1.1.4. Distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora – prefigurare a Judecăţii finale
4.1.1.5. Pedeapsa celor nedrepţi în Ziua judecăţii
4.1.2. „Contestatarii” Parusiei Domnului: ἐμπαιγμονῇ ἐμπαῖκται, ἐπιθυμίας, πάντα διαμένει (2Pt 3,3–4)
4.1.2.1. Batjocura
4.1.2.2. Imoralitatea – ἐπιθυμίας
4.1.2.3 Neschimbabilitatea lumii: πάντα διαμένει
4.1.3. Argumente „pro” Parusia Domnului (2Pt 3,1–2,5–9)
4.1.3.1. Scriptura: ῥημάτων προφητῶν şi ἐντολῆς τοῦ κυρίου
4.1.3.2. Istoria lumii
4.1.3.3. Veşnicia lui Dumnezeu
4.1.3.4. Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu: μακροθυμεῖ
4.1.4.4. Semn eshatologic: Falşi profeţi prezenţi şi viitori
4.1.4. Certitudinea Parusiei: εξει ἡ ἡμέρα κυρίου (2Pt 3,10)
4.1.4.1. ἡ ἡμέρα κυρίου – Ziua Domnului
4.1.4.2. Când vor fi toate acestea?
4.1.4.3. Timpul Parusiei şi explicaţia „întârzierii” ei
4.1.5. Lumea care a fost, lumea prezentă şi lumea care va fi
4.1.6. Concluzii: Domnul nu întârzie niciodată
4.2. Focul – element transfigurator în 2Pt 3, 10–12
4.2.1. Analiza exegetică a fragmentului 2Pt 3, 10–12
4.2.1.1. Focul care desface şi mistuie
4.2.1.2. Umblaţi în viaţă sfântă şi în cucernicie!
4.2.1.3. Venirea Zilei Domnului – cauza focului
4.2.1.4. Creştinii pot grăbi Parusia
4.2.2. εὑρεθήσεται sau κατακαήσεται? – O problemă a versetelor 10–13
4.2.2.1. Textul original grecesc
4.2.2.2. Diferitele variante existente
4.2.2.3. Textul grecesc în versiunea repunctată
4.2.3. Focul purificator – interpretarea textului 2Pt 3, 10–12
4.2.3.1 Timpul focului
4.2.3.2. Dimensiunea focului (a conflagraţiei)
4.2.3.3. Efectele focului purificator
4.2.3.4. Natura focului transfigurator – o paralelă cu FA 2,3
4.2.3.5. Sursa ideii „focului purificator”
4.2.4. Rezultatul focului transfigurator (2Pt 3,13)
4.2.4.1. Ceruri noi şi pământ nou
4.2.4.2. În care va locui dreptatea – ἐν οἷς δικαιοσύνη κατοικεῖ
4.3. Consecinţele cunoaşterii detaliilor eshatologice (2Pt 3,14–18)
4.3.1. Speranţa eshatologică: ταῦτα
4.3.2. Creştinii în timpurile eshatologice
4.3.2.1. Puritatea creştină-condiţie pentru sfinţenia eshatologică
4.3.2.2. Totul pentru Judecată
4.3.3. Atmosfera în care trăiesc creştinii – ἐν εἰρήνῃ
4.3.4. „Șansă eshatologică” – întârzierea Parusiei
4.3.5. Eshatologia petrină susţinută şi de eshatologia paulină
4.3.6. Sursa eshatologiei este Duhul Sfânt
4.3.7. Adevărurile eshatologice – ţinta batjocoritorilor
4.3.7.1. Neştiutori şi neîntăriţi în înţelegerea adevărurilor eshatologice
4.3.7.2. Tradiţie eshatologică – τὰς λοιπὰς γραφάς
4.3.8. Imperativ – φυλάσσεσθε şi αὐξάνετε
4.3.9. Concluzii

5. CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

JUDEŢUL CLUJ : ORAŞUL CLUJ / CLUJ COUNTY: THE CITY OF CLUJ STUDIU INTRODUCTIV ȘI REZUMAT LAURA STANCIU

„Unul dintre cei mai importanți istorici români ai secolului XX și unul dintre cei mai valoroși istorici ardeleni din toate timpurile a fost un istoric asumat. David Prodan (1902–1992) a abordat subiecte în conformitate cu orientarea sa ideologică, a cercetat în toată complexitatea ei istoria muncii în Transilvania, s‑a preocupat să înțeleagă viața și condiția țăranului ardelean, a făcut o convingătoare radiografie asupra implicării elitei în emanciparea românilor ardeleni. A simpatizat cu efortul țăranilor și a înțeles demersul elitei.

+ info
Regatul Sfântului Ștefan. Istoria Ungariei medievale (895-1526). Ediția a II-a.

     Autorul, decedat în urmă cu câţiva ani, a fost membru al Academiei Maghiare, şef de sector la Institutul de Istorie al aceleiaşi academii, profesor consultant la câteva universităţi din ţara vecină. La comanda unei edituri engleze, a redactat acest volum. La scurt timp, a fost publicat, în maghiară, iar acum se află în pregătire, a doua ediţie engleză. Este prima sinteză de acest tip, foarte modernă şi extrem de „rece”, din punct de vedere naţional, care se scrie după cel de-al Doilea Război Mondial.

+ info
Portretul unui iluminist ardelean. Bibliotecarul Imre Dániel (1754-1804))

„Dacă ar fi să spunem că profesia de bibliotecar a fost un subiect puțin abordat de cercetătorii care consideră că istoria este fundația morală și profesională a activităților noastre zilnice, nu am avea dreptate. Cu toate acestea este foarte adevărat că nu s-a scris încă nicio operă care să poarte titlul „Istoria bibliotecarului”.

+ info
IMAGINI ALE PROPAGANDEI COMUNISTE ÎN ROMÂNIA 1945–1965

„Propaganda comunistă din România a cunoscut, pe lângă forma narativă, și o formă vizuală la fel de importantă. Cele două imagini, cea „iconografică” și cea „scrisă”, se completează pe o lungă perioadă de timp care s-a încheiat în momentul prăbușirii comunismului ca urmare a Revoluției din decembrie 1989.

+ info