Într-o lume din ce în ce mai urâtă, mai poți găsi Frumusețea și Binele, adăpostindu-se între coperțile cărților. În liniștea bibliotecii tale te vei simți cu adevărat, printre prietenii care în mod sigur nu te vor abandona niciodată. Vei găsi acolo, mângâierea după care sufletul tău tânjește, bucuria adevărată a comunicării cu oameni care au trăit cândva, dar pe care îi simți aievea, împărtășindu-le la rândul tău, fiecare emoție, fiecare gând. Pe fiecare raft există suflete care așteaptă să-ți îmbrățișeze cu duioșie sufletul, fiecare volum poartă în țesătura lui de cuvinte – o poveste care poate fi, chiar propria ta poveste. A iubi cărțile cu adevărat este o fericire atât de rară, o trăire atât de intensă, de dureroasă și de luminoasă, încât lectura devine o adevărată rugăciune. Nu-ți mai aparții, ai rămas doar trup, pentru că ai plecat deja, alături de eroii tăi – foarte departe.. Au rămas în urmă – negurile. Măcar pentru o vreme, te vei simți mai puternic, apărat de armata cărților tale.
Poveştile din bibliotecă. Despre vieţile scriitorilor şi cărţile lor
De aceeași autori...
Secuii (grup etnografic maghiar redutabil) au rămas ultima insulă maghiară, într-o Transilvanie care și-a pierdut treptat caracterul policrom, acel caracter care i-a asigurat specificitatea. Sașii aproape au dispărut, lăsând Ardealul infinit mai sărac. Secuii/Maghiarii din aceeași zonă, încearcă să-și conserve identitatea și limba. Mentalități care se ciocnesc, educații și istorii alternative, paralele, intrate adesea în coliziune.
De la aceeași editură...
Actuala carte dedicată arhitectului Anton Szallerbeck este o ediție revăzută și completată cu noi informații și documente inedite, a volumului publicat în 2011 (Arhitectul Anton Szallerbeck, stil naţional românesc, şcoli greco-catolice în Oradea şi Beiuş).
Este un volum bogat ilustrat, cu imagini, fotografii de epocă, documente și proiecte originale.
A muri. O să ne săturăm cândva de absența cuiva din noi ori o să bocim lipsa noastră dintr-însul? Ambele variante s-au zaharisit. Nu iubim oamenii pentru calitățile prin care ne sunt superiori. Îi îndrăgim însă pe aceia ce vor să depindă de ceea ce îi forțăm să fie. În plus, de multă vreme nu mai știm de ce anume urâm pe cineva. Am încerca parcă și alte sentimente, dar cele învechite ne-au devenit prea confortabile ca să acceptăm altele înnointe.
Această carte este unul dintre arborii pe care i-am plantat in viață: cu rădăcinile în mine și ramurile către voi. Prindeți-le și lăsați-vă legănați de gândurile mele!
Mai presus de preocuprile de zi cu zi, îmi place să cred că lumea poate fi mai bună dacă împrtășesc din simțiri și cunoaștere.
Impresii de viață, de comportament, de modă, de familie, de politică vor ajunge la voi prin intermediul acestor file. Picături din viață.
- 1 of 60
- ›