„Acest volum este rezultatul unui proiect de cercetare focalizat pe interacţiunea dintre ofiţerii armatei habsburgice şi societatea civilă, o abordare originată prioritar în istoria socială şi nu în cea militară. De altfel, dintre cei trei editori ai volumului, doar Csaba Horváth este un specialist în istorie militară. (...) Editorii şi-au propus ca volumul de faţă să reprezinte o lucraresemnal, care să atragă atenţia asupra unei teme cu potenţial major de cercetare, să pună la dispoziţie eşantioane de surse primare arhivistice uşor accesibile (sau cel puţin cu mult mai uşor accesibile decât până acum zece ani), alături de periodicele oficiale militare, să demonstreze bogăţia informaţională şi perspectivele interpretative ale acestora şi să stârnească astfel interesul, în special generaţiilor mai tinere de istorici, dar nu numai. Cu acest scop am realizat şi descrierea detaliată a structurii documentelor publicate, precum şi modalităţile de identificare a informaţiilor folosind sursele digitizate – în mod evident mai tentante şi absolut necesare în actualul context al cercetării istorice –, în speranţa că pe viitor cele 24 de medalioane biografice şi cele 19 foi de evaluare publicate vor constitui, alături de alte contribuţii istoriografice deja existente, punctul de plecare al unei istorii temeinic documentate şi bine întocmite a corpului ofiţerilor români din armata de honvezi în particular şi din armata habsburgică în general.” (din „Argument”)
PORTRETE DE OFIŢERI DE ORIGINE ROMÂNĂ DIN ARMATA DE HONVEZI (1868–1918)
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
„Cartea oferită cititorilor de Alexandru Nicolaescu dorește să‑l introducă pe cititor într‑o lume ascunsă în paginile revistei Transilvania care aducea informaţii instructive, educative, dar și cele despre mișcările culturale din Transilvania, din provinciile românești, uneori și din Europa. Descoperind această lume, autorul a desprins din ea ceea ce redactorii revistei – cu intenţie sau fără – au transmis publicului doritor dintr‑un domeniu de nișă – bibliologie, care s‑a arătat a fi de o mare bogăţie a materialului.
„Nu poate fi o simplă coincidență – fiindcă: ce anume poate însemna «coincidență» în tentativa istoricului de a înțelege trecutul?! – faptul că vremea regilor maghiari din dinastia de Anjou a fost și epoca elanurilor de întemeiere statală ale românilor. Cele izbutite se cunosc: Valahia și Moldova. Dar nu se pot trece cu vederea nici «neliniștile» din Banat și din Maramureș, unele mai dramatice, altele de o anvergură mai greu de reconstituit în ansamblul ei.
„Unul dintre cei mai importanți istorici români ai secolului XX și unul dintre cei mai valoroși istorici ardeleni din toate timpurile a fost un istoric asumat. David Prodan (1902–1992) a abordat subiecte în conformitate cu orientarea sa ideologică, a cercetat în toată complexitatea ei istoria muncii în Transilvania, s‑a preocupat să înțeleagă viața și condiția țăranului ardelean, a făcut o convingătoare radiografie asupra implicării elitei în emanciparea românilor ardeleni. A simpatizat cu efortul țăranilor și a înțeles demersul elitei.