„Acest volum este rezultatul unui proiect de cercetare focalizat pe interacţiunea dintre ofiţerii armatei habsburgice şi societatea civilă, o abordare originată prioritar în istoria socială şi nu în cea militară. De altfel, dintre cei trei editori ai volumului, doar Csaba Horváth este un specialist în istorie militară. (...) Editorii şi-au propus ca volumul de faţă să reprezinte o lucraresemnal, care să atragă atenţia asupra unei teme cu potenţial major de cercetare, să pună la dispoziţie eşantioane de surse primare arhivistice uşor accesibile (sau cel puţin cu mult mai uşor accesibile decât până acum zece ani), alături de periodicele oficiale militare, să demonstreze bogăţia informaţională şi perspectivele interpretative ale acestora şi să stârnească astfel interesul, în special generaţiilor mai tinere de istorici, dar nu numai. Cu acest scop am realizat şi descrierea detaliată a structurii documentelor publicate, precum şi modalităţile de identificare a informaţiilor folosind sursele digitizate – în mod evident mai tentante şi absolut necesare în actualul context al cercetării istorice –, în speranţa că pe viitor cele 24 de medalioane biografice şi cele 19 foi de evaluare publicate vor constitui, alături de alte contribuţii istoriografice deja existente, punctul de plecare al unei istorii temeinic documentate şi bine întocmite a corpului ofiţerilor români din armata de honvezi în particular şi din armata habsburgică în general.” (din „Argument”)
PORTRETE DE OFIŢERI DE ORIGINE ROMÂNĂ DIN ARMATA DE HONVEZI (1868–1918)
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Autorul, decedat în urmă cu câţiva ani, a fost membru al Academiei Maghiare, şef de sector la Institutul de Istorie al aceleiaşi academii, profesor consultant la câteva universităţi din ţara vecină. La comanda unei edituri engleze, a redactat acest volum. La scurt timp, a fost publicat, în maghiară, iar acum se află în pregătire, a doua ediţie engleză. Este prima sinteză de acest tip, foarte modernă şi extrem de „rece”, din punct de vedere naţional, care se scrie după cel de-al Doilea Război Mondial.
„Dacă ar fi să spunem că profesia de bibliotecar a fost un subiect puțin abordat de cercetătorii care consideră că istoria este fundația morală și profesională a activităților noastre zilnice, nu am avea dreptate. Cu toate acestea este foarte adevărat că nu s-a scris încă nicio operă care să poarte titlul „Istoria bibliotecarului”.
„Propaganda comunistă din România a cunoscut, pe lângă forma narativă, și o formă vizuală la fel de importantă. Cele două imagini, cea „iconografică” și cea „scrisă”, se completează pe o lungă perioadă de timp care s-a încheiat în momentul prăbușirii comunismului ca urmare a Revoluției din decembrie 1989.
Pentru precomenzile făcute până în data de 24 august 2020 doritorii vor primi cărțile cu dedicație și autograf din partea autorului.