PAPA ŞI EPISCOPII. MONARHIA PONTIFICALĂ ÎN SECOLELE AL XII‑LEA ŞI AL XIII‑LEA

PAPA ŞI EPISCOPII. MONARHIA PONTIFICALĂ ÎN SECOLELE AL XII‑LEA ŞI AL XIII‑LEA
Pret: 
65,00 lei (-10,00%)
58,50 lei
TVA Inclus
În stoc (3 buc.)
Domeniul: 
Istorie, istoria artei & fotografie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2023
Nr. pagini: 
262
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-020-653-8

  Din vremurile în care Biserica şi-a modelat ierarhia guvernamentală pentru a se conforma structurii Imperiului Roman târziu, constituţia ei a fost monarhică. Timp de secole constituţia Bisericii nu a fost supusă unei analize serioase. Oricum, în timpul secolului al XI‑lea, rolul propriu‑zis pe care Biserica îl are în societate a devenit un subiect de dezbateri intense, generând o vastă literatură de tratate polemice înverşunate, iar drepturile şi datoriile Papei au început să fie examinate cu o atenţie nemaiîntâlnită.

  Deşi Biserica timpurie a împrumutat structura din statul secular, guvernarea eclesiastică este în mod particular importantă pentru orice studiu asupra gândirii constituţionale medievale, întrucât regatele seculare au început să adopte practicile guvernamentale ale Bisericii în Evul Mediu clasic. Ulterior, relaţia dintre Biserică şi stat a devenit chinuită şi complexă. Rolul Bisericii în societate s-a schimbat dramatic între secolele al VIII‑lea şi al XIII‑lea. În secolul al VIII‑lea Biserica era, în linii mari, subordonată prinţilor seculari. Organizarea ei se centra în jurul regelui şi al episcopilor. În secolul al XIII‑lea, Biserica a devenit independentă de puterea seculară, dar a ajuns subordonată episcopului Romei. Avea propriul său sistem juridic, o organizare juridică sofisticată şi o complicată reţea de relaţii printre membrii ierarhiei eclesiastice. Mulţi chiar au afirmat că Biserica avea dreptul să exercite o autoritate temporală. (din „Introducere”)

  KENNETH PENNINGTON este profesor emerit la Universitatea Catolică Americană şi unul dintre cei mai de seamă specialişti în istoria Dreptului Canonic Medieval. El s-a născut la 6 octombrie 1941, în oraşul Salem din statul New Jersey, SUA. A absolvit Colegiul de Litere şi Știinţe din cadrul Universităţii din Wisconsin, Milwaukee în anul 1965. A obţinut un masterat în Istorie Medievală în 1967, în cadrul aceleiaşi instituţii, şi a devenit doctor în Filosofie şi Istorie Medievală la Universitatea Cornell, Ithaca, New York, în 1972. Din anul 1980 Pennington s-a implicat, alături de marele canonist german Stephan Kuttner, la editarea şi publicarea volumelor de studii rezultate în urma marilor congrese internaţionale dedicate Dreptului Canonic Medieval, care se organizează o dată la 4 ani. Din anul 1972 şi până în 2001, Pennington a predat la Universitatea din Siracuza Istorie Medievală, Istoria Dreptului Canonic şi Istoria Renaşterii. În toamna anului 2001, s-a transferat la Universitatea Catolică din America unde a predat cursuri de Istorie a Dreptului Roman şi al Dreptului Canonic Medieval. Această perioadă este plină de activităţi de cercetare, dar şi de apariţii în medii academice, împărtăşind, în cadrul diverselor simpozioane şi conferinţe, propriile sale idei din studiile pe care le‑a realizat în tot acest timp. De‑a lungul carierei sale didactice şi ştiinţifice, a publicat 14 cărţi de specialitate şi peste 100 de articole care privesc Istoria Dreptului Canonic Medieval. Cele mai importante lucrări cunoscute sunt: Pope and Bishops. The Papal Monarchy in the Twelfth and Thirteenth Centuries (1984), The Prince and the Law (1200–1600). Sovereignity and Rights in the Western Legal Tradition (1993) şi Pope, Canonists and Texts 1150–1550 (1993). De asemenea a editat lucrări ale canoniştilor medievali, precum Johannes Teutonicus. Apparatus glossarum in Compilationem tertiam (1981). Împreună cu istoricul Wilffried Hartmann, Pennington a coordonat o serie importantă de şapte volume de studii dedicate Istoriei Dreptului, dintre care amintim: The History of Byzantine and Eastern Canon Law to 1500 (2012) şi The History of Courts and Procedure in Medieval Canon Law (2016). Este editor al seriei Studies in Medieval and Early Canon Law (1987–prezent) şi al revistei „Bulletin of Medieval Canon Law” (1988–prezent). Începând din ianuarie 2017, Pennington devine profesor emerit în cadrul Universităţii Catolice din Statele Unite ale Americii.

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

SAŞII TRANSILVĂNENI ÎN MARELE RĂZBOI

Cuprins

INTRODUCERE

CU CÂNTEC LA DATORIE! REPERTORIUL MUZICAL AL SAŞILOR ARDELENI ÎN CONTEXTUL IZBUCNIRII MARELUI RĂZBOI

Între patriotism local, Kaisertreue şi pan-germanismul cultural. Repertoriul muzical al saşilor în contextul debutului Marelui Război

Observaţii finale

ÎN SERVICIUL ENORIAŞILOR PE FRONTURILE PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL. PROVOCĂRILE ACTIVITĂŢILOR CAPELANULUI EV ANGHELIC SĂSESC
Oamenii bisericilor pe fronturile Marelui Război. Capelanul militar şi misiunea sa de asistenţă sufletească

+ info
ROMÂNII DIN COMITATELE SĂLAJ, SIBIU ŞI SOLNOC-DĂBÂCA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL „RAPOARTELE” ASTREI

   „Timp de un secol, imensul material scriptic generat de Ancheta ASTREI privind situaţia românilor din Transilvania, Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş în Primul Război Mondial a zăcut în arhivele sibiene, fără a se bucura de o valorificare critică. După publicarea rezultatelor statistice generale, pe comitate şi oraşe, de către coordonatorul anchetei, Teodor V. Păcăţian, istoricii români nu au mai considerat necesar să-şi aplece atenţia asupra acestei surse documentare (...)

+ info
ROMÂNII DIN COMITATELE BISTRIŢA-NĂSĂUD, CIUC, MUREȘ- TURDA, ODORHEI, TÂRNAVA MARE, TÂRNAVA MICĂ, TREI SCAUNE ȘI TURDA-ARIEȘ ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE

1. COMITATUL BISTRIŢA-NĂSĂUD
1.1. Plasa Beșineu (Viișoara)
1.2. Plasa Iad (Livezile)
1.3. Plasa Năsăud
1.4. Plasa Rodna
1.5. Orașul Bistriţa

2. COMITATUL CIUC
2.1. Plasa Casinu
2.2. Plasa Ciucul de Sus
2.3. Plasa Frumoasa
2.4. Plasa Gheorgheni
2.5. Plasa Tulgheș
2.6. Orașele Gheorgheni și Miercurea Ciuc

+ info
ROMÂNIA ŞI CONFLICTUL SOVIETO CHINEZ (1956–1971) EDIŢIA A II-A, REVIZUITĂ ȘI ADĂUGITĂ

„Mihai Croitor a scris o carte impresionantă, întemeiată pe surse arhivistice, dar şi pe cea mai recentă literatură de specialitate într-o manieră interdisciplinară, de istorie diplomatică, de strategie şi tactică politică, dar şi de istorie a relaţiilor internaţionale, realizată cu metode specifice istoriei dar şi altor ştiinţe sociale, utilizând concepte şi perspective adiacente teoriilor relaţiilor internaţionale. Metodologia modernă, tehnicile de analiză adecvate conferă substanţă şi originalitate demersului său.

+ info