„Conceput ca un așezământ românesc de cultură în Germania nazistă, el a avut soarta multor alte instituții naționale cu profil educativ sau de propagandă din străinătate. Și-a început activitatea într-o atmosferă de optimism, pentru ca mai apoi să decadă. Cauzele sunt multiple, în aparență remarcându-se îndeosebi animozitățile personale, făcând ca guvernanții de la București să subfinanțeze Institutul. Însă mai totdeauna afirmarea României în străinătate a avut evidente limite, unele ce țin de mentalitățile oamenilor, chiar de „tradiție”, lipsa de pricepere și promovarea amatorismului, altele fiind ridicol concepute în funcție de împrejurări, invocându-se tot felul de motive, resuscitate până și în zilele noastre, când globalizarea a devenit în ochii unora gogorița neputinței noastre de a progresa și a ne afirma în lume...
... În cazul României, măsurile în ce privește propaganda în străinătate, transferul de bunuri culturale și intelectuale, promovarea patrimoniului nostru spiritual au fost parțiale, porneau cu entuziasm ca proiect, sfârșind mai totdeauna într-o lamentabilă degringoladă, uneori la scurtă vreme de la debutul ideii. Mereu și mereu, România și-a făcut cunoscut în afară tezaurul cultural și intelectual mai mult prin oameni (nu prea mulți) care și-au sacrificat entuziasmele, pentru guvernanți ori factori de decizie care n-au înțeles mare lucru din beneficiile „diplomației culturale”. Iar toate aceste aspecte erau bine cunoscute decidenților: arhivele românești mustesc de rapoarte, memorii care analizau diverse aspecte ce țin de propaganda noastră în străinătate, subliniind lipsurile și propunând soluții viabile și moderne – la vremea aceea – fără a le fi luat cineva în seamă (volumul de față cuprinzând câteva mostre de acest gen). ” (din subcapitolul „Doar câteva concluzii sau despre limitele entuziasmului instituțional”)
CULTURĂ ŞI PROPAGANDA. INSTITUTUL ROMÂN DIN BERLIN (1940–1945)
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
CONTENTS
LIST OF ILLUSTRATIONS
ACKNOWLEDGMENTS
INTRODUCTION
THE FINDSPOT
THE HOARD STRUCTURE
THE DENOMINATION
THE MINTS
THE HOARD VALUE
THE REASON FOR THE HOARD BURIAL AND NON-RECOVERY
THE HOARD DESA 1988 – AN ALTERNATIVE EXPLANATION: A FUNERARY HOARD?
REFERENCES
TABLE
GRAPHS
MAPS
CATALOGUE
PLATES
CUPRINS
CUPRINS
FOREWORD 7
ARGUMENT 9
I. FUNERARY RITES AND RITUALS IN THE ROMAN WORLD 11
II. APULUM. GEOGRAPHICAL SETTING 17
III. EARLY BEGINNINGS OF URBAN LIFE AT APULUM 19
IV. HISTORY OF RESEARCH IN THE NORTHERN CEMETERY 27
IV.1. The 1981–1985 excavation results (authors: George Bounegru, Gheorghe Anghel, Ioan Alexandru Aldea, Cloșca L. Băluță, Radu Ciobanu, Horia Ciugudean, Vasile Moga, Alexandru Popa, Ioan Șerban) 28
IV.2. Recent research in the northern cemetery 30
V. FUNERARY RITES 33
V.1. Cremation graves 34
Contents
PREFACE
FOREWORD
I. HISTORY OF RESEARCH
II. THE BROOCH WORKSHOPS OF ROMAN DACIA
1. Napoca (Cluj-Napoca)
2. Porolissum (Moigrad)
3. Arcobadara (Ilișua)
4. The brooch workshop of Dacia Porolissensis
5. Apulum (Alba Iulia)
6. Micia (Vețel)
7. Dierna (Orşova)
III. THE BROOCH WORKSHOPS OF THE DANUBIAN PROVINCES
THE WORKSHOPS OF MOESIA
1. Diana (Karataš)
2. Durostorum (Silistra/Ostrov)
3. Novae (Svištov)
Cuprins
PREFAŢĂ
ARGUMENT
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ELEMENTE DE RETORICĂ ÎN LIMBAJUL APOSTOLIC
CAPITOLUL II. SCHIMBAREA LA FAŢĂ ÎN EVANGHELIA DUPĂ SFÂNTUL LUCA – O STRUCTURĂ OMILETICĂ?
2.1 Textul în versiunea greacă, în câteva traduceri moderne și traducerea noastră
2.2 O interpretare teologică a episodului
2.3 Analiza episodului din prisma trăsăturilor specifice omiliei
2.4 Are acest episod lucanic o structură omiletică?