ESHATOLOGIA EPISTOLELOR 1 ŞI 2 PETRU O PERSPECTIVĂ EXEGETICO-TEOLOGICĂ

ESHATOLOGIA EPISTOLELOR 1 ŞI 2 PETRU O PERSPECTIVĂ EXEGETICO-TEOLOGICĂ
Pret: 
30,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Teologie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2020
Nr. pagini: 
236
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-020-206-6

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE

LISTA DE ABREVIERI

1. INTRODUCERE
1.1. Eshatologia Epistolelor 1 si 2 Petru
1.2. Stadiul actual al cercetării

2. ESTE ESHATOLOGIA EPISTOLEI 2 PETRU O ESHATOLOGIE PETRINĂ? (PATERNITATEA EPISTOLEI 2 PETRU – PATERNITATE A ESHATOLOGIEI PETRINE)
2.1. Cui aparţine eshatologia din Epistola 2 Petru?
2.1.1. Asemănări între Epistola Iuda şi Epistola 2 Petru
2.2. Dovada autenticităţii ehatologiei petrine: teorii privind raportul dintre cele două Epistole
2.2.1. Aparenta prioritate a Epistolei Iuda
2.2.2. Prioritatea Epistolei 2 Petru
2.2.3. Ipoteza existenţei unor surse comune
2.2.4. Influenţa elenistă asupra Epistolei 2 Petru
2.3. Argumente pentru autenticitatea eshatologiei petrine
2.3.1. Relaţia Epistolei 2 Petru cu Epistola 1 Petru
2.3.2. Συμεὼν Πέτρος – sursa eshatologiei din 2 Petru
2.4. Concluzii

3. CONTRIBUŢIA EPISTOLEI 1 PETRU LA CONTURAREA ESHATOLOGIEI PETRINE
3.1. Judecata viilor şi a morţilor – ἀποδώσουσιν λόγον (1Pt 4,5)
3.2. Viaţa după moarte – εὐηγγελίσθη νεκροῖς (1Pt 4,6a)
3.3. Judecată şi viaţă veşnică (1Pt v 4,6b)
3.4. Sfârşitul a toate – Πάντων δὲ τὸ τέλος (4,7)

4. ESHATOLOGIA EPISTOLEI 2 PETRU
4.1. Eshatologie in Epistola 2 Petru: Caracteristică a eshatologiei petrine: certitudinea Parusiei şi explicarea întârzierii ei
4.1.1. Certitudinea Parusiei susţinută de certitudinea Judecăţii Eshatologice (2Pt 2, 3–10a)
4.1.1.1. Tema „Apă – Foc”
4.1.1.2. Pedepsirea îngerilor care au păcătuit – ἀγγέλων ἁμαρτησάντων
4.1.1.3. Potopul – „prototip” al Judecăţii eshatologice
4.1.1.4. Distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora – prefigurare a Judecăţii finale
4.1.1.5. Pedeapsa celor nedrepţi în Ziua judecăţii
4.1.2. „Contestatarii” Parusiei Domnului: ἐμπαιγμονῇ ἐμπαῖκται, ἐπιθυμίας, πάντα διαμένει (2Pt 3,3–4)
4.1.2.1. Batjocura
4.1.2.2. Imoralitatea – ἐπιθυμίας
4.1.2.3 Neschimbabilitatea lumii: πάντα διαμένει
4.1.3. Argumente „pro” Parusia Domnului (2Pt 3,1–2,5–9)
4.1.3.1. Scriptura: ῥημάτων προφητῶν şi ἐντολῆς τοῦ κυρίου
4.1.3.2. Istoria lumii
4.1.3.3. Veşnicia lui Dumnezeu
4.1.3.4. Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu: μακροθυμεῖ
4.1.4.4. Semn eshatologic: Falşi profeţi prezenţi şi viitori
4.1.4. Certitudinea Parusiei: εξει ἡ ἡμέρα κυρίου (2Pt 3,10)
4.1.4.1. ἡ ἡμέρα κυρίου – Ziua Domnului
4.1.4.2. Când vor fi toate acestea?
4.1.4.3. Timpul Parusiei şi explicaţia „întârzierii” ei
4.1.5. Lumea care a fost, lumea prezentă şi lumea care va fi
4.1.6. Concluzii: Domnul nu întârzie niciodată
4.2. Focul – element transfigurator în 2Pt 3, 10–12
4.2.1. Analiza exegetică a fragmentului 2Pt 3, 10–12
4.2.1.1. Focul care desface şi mistuie
4.2.1.2. Umblaţi în viaţă sfântă şi în cucernicie!
4.2.1.3. Venirea Zilei Domnului – cauza focului
4.2.1.4. Creştinii pot grăbi Parusia
4.2.2. εὑρεθήσεται sau κατακαήσεται? – O problemă a versetelor 10–13
4.2.2.1. Textul original grecesc
4.2.2.2. Diferitele variante existente
4.2.2.3. Textul grecesc în versiunea repunctată
4.2.3. Focul purificator – interpretarea textului 2Pt 3, 10–12
4.2.3.1 Timpul focului
4.2.3.2. Dimensiunea focului (a conflagraţiei)
4.2.3.3. Efectele focului purificator
4.2.3.4. Natura focului transfigurator – o paralelă cu FA 2,3
4.2.3.5. Sursa ideii „focului purificator”
4.2.4. Rezultatul focului transfigurator (2Pt 3,13)
4.2.4.1. Ceruri noi şi pământ nou
4.2.4.2. În care va locui dreptatea – ἐν οἷς δικαιοσύνη κατοικεῖ
4.3. Consecinţele cunoaşterii detaliilor eshatologice (2Pt 3,14–18)
4.3.1. Speranţa eshatologică: ταῦτα
4.3.2. Creştinii în timpurile eshatologice
4.3.2.1. Puritatea creştină-condiţie pentru sfinţenia eshatologică
4.3.2.2. Totul pentru Judecată
4.3.3. Atmosfera în care trăiesc creştinii – ἐν εἰρήνῃ
4.3.4. „Șansă eshatologică” – întârzierea Parusiei
4.3.5. Eshatologia petrină susţinută şi de eshatologia paulină
4.3.6. Sursa eshatologiei este Duhul Sfânt
4.3.7. Adevărurile eshatologice – ţinta batjocoritorilor
4.3.7.1. Neştiutori şi neîntăriţi în înţelegerea adevărurilor eshatologice
4.3.7.2. Tradiţie eshatologică – τὰς λοιπὰς γραφάς
4.3.8. Imperativ – φυλάσσεσθε şi αὐξάνετε
4.3.9. Concluzii

5. CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

ȘTEFAN CEL MARE ȘI MOLDOVENII DIN VREMEA SA

   Istoriografia domniei lui Ștefan cel Mare a devenit imensă. Extensiunea ei nu are legătură cu sanctificarea voievodului, ci se prelungește dintr-o conștiință mult mai comună, perfect surprinsă încă de către Mihail Kogălniceanu: Ștefan ar fi lăsat o moștenire atât de prodigioasă, încât te izbești la tot pasul de ea, copleșit și magnetizat.

+ info
PICTORII TRANSILVANIEI MEDIEVALE (CCA 1300–1600). UN DICȚIONAR

    „Anonim transilvănean”: aceasta era, și încă este, eticheta cea mai frecvent întâlnită în legătură cu picturile vechi transilvănene expuse sau păstrate în muzee și colecții din România și din străinătate. Artiștii locului de dinaintea anului 1600, doar arareori au o identitate proprie alta decât cea artistică revelată de opere. Cele câteva nume menționate recurent în literatura de specialitate sunt clar dominate de numărul „meșterilor” anonimi.

+ info
Natură și imperiu în Egiptul otoman

„Semințele acestei cărți au fost plantate pentru prima oară în terenul fertil de la Berkeley. Ele au fost apoi acoperite de mâlul extrem de bogat și copleșitor al arhivelor din Istanbul și Cairo, care au oferit nutrienții necesari răsăririi primilor vlăstari. Apele dătătoare de viață ale universității Stanford au ajutat aceste mlădițe să crească, iar soarele și energia de la universitatea Yale au dus la apariția roadelor. Din fericire, în natură trecerea de la semințe la rod este mult mai scurtă decât drumul parcurs de această carte.

+ info