Cartea are tonul și ținuta unui manifest, argumentînd necesitatea elaborării unor proiecte de anvergură și de profunzime care să rotunjească substanțial și logic trăsăturile unui spațiu cultural-geografic definitoriu pentru conștiința de sine a românității. (IRINA PETRAȘ)
Avem să recunoaștem în Mircea Muthu un cercetător consacrat unui spațiu și unei culturi ce-și afirmă, sub specia meditației și a creației, deplina existență; e un merit incontestabil și un demers cu totul remarcabil. (ION VLAD)
Mircea Muthu este, în fond, un transilvan cu disciplina aspră a podișului, printre puținii care, provenind dintr-o asemenea tipologie, caută a da erudiției culoare și un anume farmec ideilor fixe. La el există o sensibilitate abstractă a limbajului, recuperată din sensibilitatea meridională. Protocolar în polemică și inhibat în metaforă, deși stilul artistic pare a-i conveni, autorul se află între prudența înțelept reconfortantă a istoricului și „nesăbuința” creatoare a criticului. (PETRU POANTĂ)
Mircea Muthu se află mai aproape de D. Popovici decît alți reprezentanți ai școlii clujene de critică ce au evoluat, majoritar, spre eseistică sau foiletonistică. (MIRCEA SCARLAT)
Mircea Muthu ne propune o viziune sobră și convingătoare asupra unui spațiu cultural de multiple interferențe. El are, între criticii și istoricii literari din generația sa, meritul și avantajul deloc neglijabil de a uni preocupările de estetică și filosofia/istoria culturii cu cele de critic propriu-zis al operelor literare. (MARIAN PAPAHAGI)
În ansamblul creației lui Mircea Muthu, efortul sintetic, implicat în preocupările sale de estetică și literatură comparată, se îmbină cu exercițiul analitic, opera sa critică asumîndu-și astfel o conformație unitară, în ciuda diversității ei. (IULIAN BOLDEA)
Aparent independente, cărțile lui Mircea Muthu cresc, de fapt, una din alta, generîndu-și arborescent temele și păstrînd între ele, pe de o parte, un raport de relativă autonomie, iar pe de alta, o rigoare de construcție organică. (AL. CISTELECAN)
Mircea Muthu are vocația teoretizării și se simte bine în sferele erudiției specializate printre maldăre (în sensul propriu, nu peiorativ al termenului) de scrieri, cărora le reține seva și o transformă în puncte de sprijin ale unor idei personale sau personalizate. (VASILE AVRAM)
Pînă cînd acest concept – Europa Centrală – nu este definit mulțumitor, nici structural și nici funcțional, e greu de aproximat aportul Transilvaniei la istoria politică și culturală a spațiului numit astfel. Aș spune, totuși, că, pentru Europa Centrală, Transilvania a constituit un model de istorie care-se-face și unul profund injust, de intoleranță față de etnia dominantă, cea românească. (MIRCEA MUTHU)
Cuprins
I - IPOSTAZE GEOGRAFICE / 11
II - REMEMBER TRANSILVAN / 21
III - CONTINUITĂŢI ŞI POLARIZĂRI / 31
IV - CIRCUMSCRIERI ISTORICE / 87
„Nobilis romanus civis de Caransebes”
(Mihail Halici-fiul, 1643–1712) / 89
Revoluţia şi Mitul / 95
Transilvania şi „mitul utilului” / 102
Despre „arătările” împăratului / 106
„Pus-am temeiul culturii” (Ion Budai-Deleanu, 1760-1820) / 109
„Ochi luminoşi, ca două minuni”
(Andreiu Baron de Şaguna, 1809-1873) / 112
Precursori şi Octavian Goga în memoria răşinărenilor / 117
Ioan Slavici în „lumea prin care a trecut” / 127
Despre Cercul Literar.
Lucian Blaga şi Cercul Literar / 131
Henri Jacquier (1900–1980) / 135
„Marginalii Cercului”.
Wolf von Aichelburg (1912–1994) / 146
Victor Iancu (1908–1981) / 150
V - RELIEFURI CULTURALE / 155
„Strănepot de răzvrătiţi şi de iobagi” (Aron Cotruş, 1891–1961) / 157
Epopeicul interzis (Ion Agârbiceanu, 1882–1963) / 165
„Parte din sufletul Ardealului” (Pavel Dan, 1907–1937) / 171
Spre „iubirea integrală” (Liviu Rebreanu, 1885–1944) / 175
Transilvania lui Ion/Ioan Alexandru (1941–2000) / 182
La Sud de Viena (Horia Ursu, n. 1948) / 188
Pe Cîmpia Armaghedonului (Marta Petreu, n. 1955) / 193
O frescă transilvană. Aripile Demonului (Mircea Tomuş, 1934–2022) / 196
Ploile amare (Alexandru Vlad, 1950–2015) / 199
„Trilogia virgulei” (Florina Ilis, n. 1968) / 203
„... I se spunea Medio Monte” (Marian Ilea, n. 1959) / 212
„Un ochi care‑şi privea orbirea...” (Vasile Avram, 1940–2002) / 218
„Cu capul aplecat spre abis...” (Alexandru Pintescu, 1947–2003) / 222
Negaţia care vorbeşte (Aurel Pantea, n. 1952) / 228
Privirea lui Orion (Nicolae Mocanu, n. 1946) / 233
„Cuvintele crapă în gură...” (Ion Mureşan, n. 1955) / 237
„Vremea pe care o creăm privind‑o...” (Mircea Ivănescu, 1931–2011) / 245
„În ruinele unui grai locuiesc numele divine” (Dan Damaschin, n. 1951) / 251
„Sînt o potcoavă de pe un drum din Ardeal” (George Vulturescu, n. 1951) / 258
„Jucu Nobil e Transilvania...” (Mircea Petean, n. 1952) / 265
„Văd Siberia / aterizînd pe dealuri” (Vasile Dâncu, 1939–2018) / 274
Bartolomeu Anania (1921–2011), filologul / 277
O poetică a narativului (Ion Vlad, 1929–2022) / 281
Concepte cardinale (Ioana Em. Petrescu, 1941–1990) / 289
Despre eticul transilvan (Liviu Petrescu, 1941–1999) / 294
„De ce are Cenuşăreasa pantofiori de sticlă?” (Ştefan Borbély, n. 1953) / 298
Între două Conspecte (Al. Cistelecan, n. 1951) / 311
Spiritul transilvan (Un interviu consemnat de Ovidiu Pecican) / 321
Indice de autori / 329
Profesor universitar dr. emerit la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai, Mircea Muthu s-a născut la 1 ianuarie 1944, în Iernut, județul Mureș. Este estetician, comparatist, balcanolog, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj; debutul absolut în revista „Tribuna” (1967). Volume: Orientări critice, 1972; Literatura română și spiritul sud-est european, 1976; La marginea geometriei, 1979; Paul Zarifopol între fragment și construcție, 1982; Permanențe literare românești în perspectivă comparată, 1986; Alchimia mileniului, 1989 și 2008; Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului, 1993, 1998, 2020; Esențe (Poeme), 1994; Cîntecul lui Leonardo, 1995; Călcîiul lui Delacroix, 1996; Făt-Frumos și „vremea uitată” – o nouă interpretare a basmului „Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte” (în colaborare cu Maria Muthu), 1998, 2008 și 2022; Dinspre Sud-Est, 1999 (versiune franceză, 2001); Lucian Blaga – dimensiuni răsăritene, 2000 și 2002; Balcanismul literar românesc, 3 vol., 2002 și 2008, ed. definitivă: Balcanismul literar românesc. Panoramic sud-est european. Confluențe culturale, 2017 (Premiul pentru critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România); Balcanologie (vol. I, 2002, vol. II, 2004, vol. III, 2008); Grafii (Poeme), 2004; Studii de estetică românească, 2005 și 2014 (ediție revăzută și adăugită); Ochiul lui Osiris. Dialoguri, 2010; Europa de Sud-Est în memoria culturală românească. Bibliografie, 2011; Trepte (Poeme), 2013; Repere culturale transilvane (vol. I, 2013, vol. II, 2018); Estetica între mediere și sinteză, 2016; Estetica sau Melcul și Cochilia, 2021. Coautor la dicționare de literatură română și la numeroase volume colective. Ediții îngrijite: Anton Pann (1973); Liviu Rebreanu (1976); Henri Jacquier (1991); Radu Stanca (1997); Eugeniu Sperantia (1997); Al. Dima (2002). Distincții: Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2000); Ordre des Palmes Académiques (2001) pentru servicii aduse culturii franceze. Premiul „George Călinescu” pentru întreaga activitate, decernat de Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2016.
