„Ideea unei lucrări de vastă topografie arhitecturală, extinsă pe un segment temporal masiv, s-a născut din constatarea impasului ideatic în care se găsește arhitectura ecleziastică greco-catolică contemporană. Meditația asupra cauzelor care au condus la situația actuală a relevat câteva elemente importante și în contextul demarării acestui studiu. Una dintre primele constatări ale cercetătorului istoriei arhitecturale din ambianța acestei confesiuni transilvane este necesitatea studiului acestui domeniu începând cu nivelul de bază. În anul 2008, când a fost iniţiată această cercetare, istoriografia artistică română nu oferea alte lucrări axate pe această temă decât cele din perioada comunistă, cu anatemele specifice aruncate asupra greco-catolicismului. Dacă istoriografia românească a recuperat enorm în ultimul deceniu, în ceea ce priveşte studiul Bisericii Greco‑Catolice din Transilvania – începând cu aspectele organizării instituționale și până la elementele istorico‑identitare – evoluția nu a fost similară sub aspectul cunoașterii și al recuperării creației artistice aferente, din perspectiva acestui comanditar unic: Biserica Română Unită.1 Singurele informații îmbucurătoare vin dinspre comunitatea istoricilor de artă străini interesaţi de studiul acestui subiect şi care tratau caracterul european al greco‑catolicismului, ieşind din cadrele naţionale, cu toate posibilităţile comparative furnizate de acest aspect.” - fragment din Introducere
PROGRAMUL ARHITECTURAL AL BISERICII ROMÂNE UNITE CU ROMA EPISCOPIA DE GHERLA ȘI CLUJ-GHERLA (1853–1947). TENDINȚE STILISTICE ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
„Cartea oferită cititorilor de Alexandru Nicolaescu dorește să‑l introducă pe cititor într‑o lume ascunsă în paginile revistei Transilvania care aducea informaţii instructive, educative, dar și cele despre mișcările culturale din Transilvania, din provinciile românești, uneori și din Europa. Descoperind această lume, autorul a desprins din ea ceea ce redactorii revistei – cu intenţie sau fără – au transmis publicului doritor dintr‑un domeniu de nișă – bibliologie, care s‑a arătat a fi de o mare bogăţie a materialului.
„Nu poate fi o simplă coincidență – fiindcă: ce anume poate însemna «coincidență» în tentativa istoricului de a înțelege trecutul?! – faptul că vremea regilor maghiari din dinastia de Anjou a fost și epoca elanurilor de întemeiere statală ale românilor. Cele izbutite se cunosc: Valahia și Moldova. Dar nu se pot trece cu vederea nici «neliniștile» din Banat și din Maramureș, unele mai dramatice, altele de o anvergură mai greu de reconstituit în ansamblul ei.