„Ideea unei lucrări de vastă topografie arhitecturală, extinsă pe un segment temporal masiv, s-a născut din constatarea impasului ideatic în care se găsește arhitectura ecleziastică greco-catolică contemporană. Meditația asupra cauzelor care au condus la situația actuală a relevat câteva elemente importante și în contextul demarării acestui studiu. Una dintre primele constatări ale cercetătorului istoriei arhitecturale din ambianța acestei confesiuni transilvane este necesitatea studiului acestui domeniu începând cu nivelul de bază. În anul 2008, când a fost iniţiată această cercetare, istoriografia artistică română nu oferea alte lucrări axate pe această temă decât cele din perioada comunistă, cu anatemele specifice aruncate asupra greco-catolicismului. Dacă istoriografia românească a recuperat enorm în ultimul deceniu, în ceea ce priveşte studiul Bisericii Greco‑Catolice din Transilvania – începând cu aspectele organizării instituționale și până la elementele istorico‑identitare – evoluția nu a fost similară sub aspectul cunoașterii și al recuperării creației artistice aferente, din perspectiva acestui comanditar unic: Biserica Română Unită.1 Singurele informații îmbucurătoare vin dinspre comunitatea istoricilor de artă străini interesaţi de studiul acestui subiect şi care tratau caracterul european al greco‑catolicismului, ieşind din cadrele naţionale, cu toate posibilităţile comparative furnizate de acest aspect.” - fragment din Introducere
