„Din motive de o mare diversitate, istoria istoriografiei din România ezită încă să abordeze, prin intermediul unor monografii, seria de istorici merituoși ai perioadei noastre postbelice. Această întârziere, oricum am privi-o, nu aduce servicii cunoașterii științifice românești și nici nu operează necesara triere a valorilor, alegând ce este bun de ce este rău și jalonând judicios un traseu al cunoașterii trecutului nostru a cărui ignorare aduce nu foloase, ci ponoase. Se preferă, în general, în aulele academice sau în turnurile de fildeș ale autorilor activi evaluarea unor epoci și a unor personalități mai îndepărtate. Cu niciun chip, deocamdată, nu sunt aduși în discuție autorii demni de o tratare sintetică, dar și suficient de amplă, în același timp, care sunt încă în viață. Pudoare? Nesiguranță în fața ochiului critic al celor discutați?
După mai mulți ani de ezitări, datorate și unor evoluții existențiale și profesionale solicitante în alt fel, am decis, la începutul anului 2017, să dau curs unui imbold mai vechi: acela de a mă dedica cercetării atente a prestației istoriografice a cercetătorului Pavel Chihaia. Mă atrăgea în această direcție atât preferința lui pentru aprofundarea explorării Evului Mediu românesc – mai ales pe dimensiunea lui sud-carpatină, dar nu numai –, cât și profilul complex și afin al acestui autor care, înainte de a se redefini ca istoric, a început prin a fi un tânăr romancier și traducător de poezie.
Studiile istorice ale lui Pavel Chihaia, deși pornesc de la evaluări punctuale (ctitorii ale primilor Basarabi, semnificația portretelor domnești dintr o biserică importantă de la Curtea de Argeș, legenda lui Negru Vodă, ideologia creștină, ascetică și războinică, a domnitorilor români în confruntare cu turcii ș.a.), evidențiază strălucit mari curente culturale și mentalități aulice din Țara Românească pe parcursul Evului Mediu. Procedând astfel, lămurind clar preluările de sugestii dintre Occident și dinspre Răsăritul ortodox, istoricul își transcende propriile obiective afișate la scenă deschisă, reluând, de fapt, în plină epocă a dominației comuniste, adică a dictaturii lui Ceaușescu, discuția inițiată de G. Ibrăileanu și de E. Lovinescu despre axele și tendințele de afirmare a identității culturale și civilizaționale românești. El oferă argumente pentru completarea și, parțial, modificarea percepțiilor de până atunci cu privire la construirea civilizației noastre așa cum le formulaseră marii critici de la «Viața românească» și de la «Sburătorul», arătând că putem vorbi despre un profil românesc la nivelul culturii și la cel al civilizației încă din vremea Evului Mediu și a ceea ce Pavel Chihaia numește «prerenașterile» noastre“. (din Cuvânt-înainte)
PAVEL CHIHAIA AVENTURILE VOCAȚIEI
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
CONTENTS
LIST OF ILLUSTRATIONS
ACKNOWLEDGMENTS
INTRODUCTION
THE FINDSPOT
THE HOARD STRUCTURE
THE DENOMINATION
THE MINTS
THE HOARD VALUE
THE REASON FOR THE HOARD BURIAL AND NON-RECOVERY
THE HOARD DESA 1988 – AN ALTERNATIVE EXPLANATION: A FUNERARY HOARD?
REFERENCES
TABLE
GRAPHS
MAPS
CATALOGUE
PLATES
CUPRINS
CUPRINS
FOREWORD 7
ARGUMENT 9
I. FUNERARY RITES AND RITUALS IN THE ROMAN WORLD 11
II. APULUM. GEOGRAPHICAL SETTING 17
III. EARLY BEGINNINGS OF URBAN LIFE AT APULUM 19
IV. HISTORY OF RESEARCH IN THE NORTHERN CEMETERY 27
IV.1. The 1981–1985 excavation results (authors: George Bounegru, Gheorghe Anghel, Ioan Alexandru Aldea, Cloșca L. Băluță, Radu Ciobanu, Horia Ciugudean, Vasile Moga, Alexandru Popa, Ioan Șerban) 28
IV.2. Recent research in the northern cemetery 30
V. FUNERARY RITES 33
V.1. Cremation graves 34
Contents
PREFACE
FOREWORD
I. HISTORY OF RESEARCH
II. THE BROOCH WORKSHOPS OF ROMAN DACIA
1. Napoca (Cluj-Napoca)
2. Porolissum (Moigrad)
3. Arcobadara (Ilișua)
4. The brooch workshop of Dacia Porolissensis
5. Apulum (Alba Iulia)
6. Micia (Vețel)
7. Dierna (Orşova)
III. THE BROOCH WORKSHOPS OF THE DANUBIAN PROVINCES
THE WORKSHOPS OF MOESIA
1. Diana (Karataš)
2. Durostorum (Silistra/Ostrov)
3. Novae (Svištov)
Cuprins
PREFAŢĂ
ARGUMENT
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ELEMENTE DE RETORICĂ ÎN LIMBAJUL APOSTOLIC
CAPITOLUL II. SCHIMBAREA LA FAŢĂ ÎN EVANGHELIA DUPĂ SFÂNTUL LUCA – O STRUCTURĂ OMILETICĂ?
2.1 Textul în versiunea greacă, în câteva traduceri moderne și traducerea noastră
2.2 O interpretare teologică a episodului
2.3 Analiza episodului din prisma trăsăturilor specifice omiliei
2.4 Are acest episod lucanic o structură omiletică?