Autorul s-a născut la Cluj, Kolozsvár, Klausenburg, în 1947, deci la doi ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial. El este convins că naşterea lui nu ar fi putut avea loc dacă prima familie a tatălui său nu ar fi fost ucisă la Auschwitz de către nazişti. Asta l-a determinat să scrie aceste rînduri, deoarece el este ferm convins că viaţa lui are un sens şi a fost programată ca el să le relateze urmaşilor săi despre cel de-al doilea Holocaust şi soluţia unică predestinată marii familii evreieşti. Portiţa de scăpare de la Troia nu trebuie să fie unica soluţie, deci laşitatea de a fugi trebuie să fie învinsă de vitejia şi curajul de a rămîne în ţara ta, unde curge lapte şi miere. Autorul este ferm convins că nimic din tragedia familiei sale nu s-ar fi întîmplat efectiv, dacă al doilea război mondial n-ar fi fost comis. Oamenii de pretutindeni sînt meschini şi folosesc toate mijloacele care le stau la dispoziţie ca să-şi nimicească vecinii. Războaiele şi cataclismele globale sînt numai un mijloc de simplificare a jafului şi delirului ce au fost programate de urmaşii lui Cain. Chiar şi fără cataclisme şi războaie, urmaşii lui Cain delapidează şi ucid. Războaiele dau însă şi un impuls celor lipsiţi de legi şi credinţă şi, astfel, cei delapidaţi, ucişi mişeleşte şi stigmatizaţi de invaliditatea psihică au la îndemînă numai pana şi hîrtia. Nu degeaba a scris Tudor Arghezi cele mai inteligente versuri: „Nu-ţi las eu ţie bunuri după moarte, decît un nume aşternut pe-o carte…”
Parfumeria Rozsa sau miracolul de la Auschwitz
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Distins în 2001 cu Premiul pentru debut al Comunității Franceze din Belgia, Noapte albă pentru Farah este un roman care, după cum afirma Thierry Vanderhaege, nu se citește, ci se devorează.
În volum, sunt prezentați: Clarice Lispector, Guillermo Cabrera Infante, José Donoso, Roberto Bolaño, Mario Vargas Llosa
Premiul Magnesia Litera, 2019
Premiul pentru Literatură Usedom, 2011
Premiul Georg Dehio, 2012
„Germania, 1945”, iulie torid. Un fotograf englez (naratorul) însoțind un regiment aliat, în ultimele zile de război și primele de pace. În lungul drum spre Rin, izvorâtă din șocul unei descoperiri sumbre, o idee revine cu obstinație. Să surprindă pe peliculă, la întâmplare, figurile oamenilor de rând, ale celor care reintră de-acum în cotidianul de odinioară. Fără întrebări ori fără răspunsuri la ele. Martori pasivi și muți? Părtași la instaurarea unei ideologii delirante și a consecințelor ei? Știind ce se petrece, acceptând, negând, ignorând?