Ion Rusu Abrudeanu (n. 14 decembrie 1870, Abrud-Sat, județul Alba – d. 21 august 1934, București) a fost publicist, om politic, deputat și senator român. În cartea Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit (1928), și-a propus o analiză de tip monografic, urmărind continuitatea populației daco-romane din zona Munților Apuseni, începând din Antichitate și până în secolul XX, când s-a încheiat procesul de unificare a teritoriilor românești într-un singur stat: analizează urmele arheologice ale Daciei dinainte de epoca romană, izvoarele istorice referitoare la cucerirea Daciei de către Traian, prezintă situația minelor de aur din Munții Abrudului în epoca romană, starea regiunilor miniere, dovezile arheologice ale continuității daco-romane după Retragerea Aureliană, tablele cerate găsite la Roșia Montană, perioada marilor năvăliri barbare, constituirea statelor medievale românești, rolul românilor transilvăneni în formarea Moldovei și a Țării Românești, originea moților, caracterul lor, viața și ocupația, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Târgul Sărutatului de la Hălmagiu și Târgul de pe Muntele Călineasa, evocă istoria Abrudului, Zlatnei, Roșiei Montane, a buciumanilor etc., continuând cu istoria răscoalei lui Horia, a Revoluției de la 1848, apoi a luptelor românilor pentru emancipare națională.
Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit. Studiu istoric-politic
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
„Având la bază o diversitate de surse documentare şi o metodologie de cercetare interdisciplinară, atât din domeniul istoriei, cât şi al ştiinţelor politice şi sociologiei, lucrarea de faţă abordează un subiect despre care istoricii au scris mai puţin, dar care e prezent în istoria României postcomuniste, în discursurile politicienilor, în atenţia mass-mediei, dar şi a omului simplu, cetăţean cu drept de vot sau nu. Este vorba despre o analiză asupra alegerilor prezidenţiale care au avut loc în România după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu.”
„Până în 1912, Rabindranath Tagore era deja recunoscut nu doar ca un eminent poet, ci şi ca dramaturg şi nuvelist. Pe lângă această bogată activitate literară, Tagore a scris de asemenea un impresionant număr de eseuri şi discursuri în bengali, pe o varietate de teme, de la cultură şi educaţie, la religie, filosofie, politică, naţionalism, limbaj, muzică şi prozodie, ca de altfel şi jurnale de călătorie şi culegeri utile studenţilor săi de la Shantiniketan.