Ion Rusu Abrudeanu (n. 14 decembrie 1870, Abrud-Sat, județul Alba – d. 21 august 1934, București) a fost publicist, om politic, deputat și senator român. În cartea Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit (1928), și-a propus o analiză de tip monografic, urmărind continuitatea populației daco-romane din zona Munților Apuseni, începând din Antichitate și până în secolul XX, când s-a încheiat procesul de unificare a teritoriilor românești într-un singur stat: analizează urmele arheologice ale Daciei dinainte de epoca romană, izvoarele istorice referitoare la cucerirea Daciei de către Traian, prezintă situația minelor de aur din Munții Abrudului în epoca romană, starea regiunilor miniere, dovezile arheologice ale continuității daco-romane după Retragerea Aureliană, tablele cerate găsite la Roșia Montană, perioada marilor năvăliri barbare, constituirea statelor medievale românești, rolul românilor transilvăneni în formarea Moldovei și a Țării Românești, originea moților, caracterul lor, viața și ocupația, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Târgul Sărutatului de la Hălmagiu și Târgul de pe Muntele Călineasa, evocă istoria Abrudului, Zlatnei, Roșiei Montane, a buciumanilor etc., continuând cu istoria răscoalei lui Horia, a Revoluției de la 1848, apoi a luptelor românilor pentru emancipare națională.
Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit. Studiu istoric-politic
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Scriitorul Alexandru Jurcan este un spirit polifonic. El scrie poezie, cronică de film şi teatru, eseu, dar mai ales proză scurtă. În toate genurile, el este lapidar, concentrat, adept vădit al preceptului lui Pitagora multum in parvo. (…) Aproximativ 250 de cuvinte îi ajung autorului, un fel de Cehov de Huedin, pentru a spune o poveste de viaţă tumultoasă, vioaie, antrenantă şi veridică, chiar şi atunci când aceasta ia aspecte suprarealiste sau absurde.
Dumitru Augustin Doman
Cartea, cu un pronunţat caracter autobiografic, încearcă să zugrăvească într-o primă antiteză România interbelică şi cea de după al doilea război mondial incluzând anii de translaţie către dictatura comunistă şi apoi infernul construit de aceasta. Este o încercare de cronică de familie. Membrii familiei trec prin diferitele etape ale istoriei, destinul lor fiind adânc marcat şi deviat de hazardul acesteia.
Când răsfoieşti în grabă cartea sau arunci o privire la cuprins, cea dintâi impresie este că ai în faţă o diversitate susceptibilă de incoerenţă şi disonanţă. Eseurile sunt legate însă într-o unitate de două idei: 1) există o asemănare rafinată şi profundă între om şi celelalte vieţuitoare de pe pământ, între natură şi cultură, 2) există o latură de iraţional în ambele sfere de existenţă, în prima sub forma hazardului, în a doua sub aceea a unor trăsături şi tentaţii ce generează un rău sistematic, ca să nu spun natural, în cultură şi civilizaţie.