Ion Rusu Abrudeanu (n. 14 decembrie 1870, Abrud-Sat, județul Alba – d. 21 august 1934, București) a fost publicist, om politic, deputat și senator român. În cartea Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit (1928), și-a propus o analiză de tip monografic, urmărind continuitatea populației daco-romane din zona Munților Apuseni, începând din Antichitate și până în secolul XX, când s-a încheiat procesul de unificare a teritoriilor românești într-un singur stat: analizează urmele arheologice ale Daciei dinainte de epoca romană, izvoarele istorice referitoare la cucerirea Daciei de către Traian, prezintă situația minelor de aur din Munții Abrudului în epoca romană, starea regiunilor miniere, dovezile arheologice ale continuității daco-romane după Retragerea Aureliană, tablele cerate găsite la Roșia Montană, perioada marilor năvăliri barbare, constituirea statelor medievale românești, rolul românilor transilvăneni în formarea Moldovei și a Țării Românești, originea moților, caracterul lor, viața și ocupația, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Târgul Sărutatului de la Hălmagiu și Târgul de pe Muntele Călineasa, evocă istoria Abrudului, Zlatnei, Roșiei Montane, a buciumanilor etc., continuând cu istoria răscoalei lui Horia, a Revoluției de la 1848, apoi a luptelor românilor pentru emancipare națională.
Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit. Studiu istoric-politic
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Autorul s-a născut la Cluj, Kolozsvár, Klausenburg, în 1947, deci la doi ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial. El este convins că naşterea lui nu ar fi putut avea loc dacă prima familie a tatălui său nu ar fi fost ucisă la Auschwitz de către nazişti. Asta l-a determinat să scrie aceste rînduri, deoarece el este ferm convins că viaţa lui are un sens şi a fost programată ca el să le relateze urmaşilor săi despre cel de-al doilea Holocaust şi soluţia unică predestinată marii familii evreieşti.
Eseurile de faţă atacă unele din aceste teme şi probleme şi propune o serie de soluţii din perspectiva unei noi paradigme privind acţiunea şi interacţiunea socială, dezvoltată în lucrările amintite. Ele sunt aplicaţii ale ideilor şi metodei asociate acestei ştiinţe, analiza praxionomică, bazate în principal pe şase concepte noi: praxem, regent, act pretenţional, sistem de referinţă, deplasare praxionomică şi stare praxionomică.