Ştefan J. Fay (1919-2009) are darul prieteniei critice, cum numeşte Constantin Noica ştiinţa lui de a face să rodească orice gest de cultură. Epistolarul, adică schimbul de scrisori dintre Ştefan J. Fay si Marcel Moreau, este una dintre dovezi. Autor al extraordinarului roman pe temă transilvană Moartea baroanei, Ştefan Fay a mai scris Cronologia lui Kemény. Caietele unui roman care nu s-a scris, dar şi Memoriile lui Ioan Kemény, apărute graţie stăruinţei sale, ori cărticelele dense despre istoria Transilvaniei ori despre Rascoala de la 1907, aceasta din urmă ţesută mai apoi romanesc. El şi soţia sa Voica s-au cunoscut în casa lui Octavian Tăslăuanu, prieten al părinţilor lui „încă de pe vremea bătăliei pentru Transilvania”, soţia acestuia, născută Sturza, fiind mătuşa Voicăi. Se reîntâlnesc în casa Lizetei Odobescu şi a lui Eugen Goga, fratele poetului, „iarăşi prieteni cu părinţii mei, din aceeaşi vreme a bătăliilor parlamentare, în care tata dăduse votul pentru alipirea Transilvaniei…” Mai târziu, prin Voica, ajunge „în intimitatea lui George Enescu şi a soţiei sale, Maruca Rosetti-Cantacuzino.” Marcel Moreau îi descrie, uimit să le descopere graţia: „Îşi amintesc totul şi ştiu restul. Septuagenari parcă din nebăgare de seamă, colinda trecutul, prezentul şi viitorul fără a părea să facă vreo diferenţă între categoriile temporale […] totul ţine de un odinioară imediat, aproape palpabil”. Prima sa limbă a fost japoneza… Tatăl, întors de la Tokio, moare la Bruxelles, unde era prim secretar al Legaţiei Române. Tânărul Stefan Fay face ucenicie în atelierul sculptorului Ion Jalea, alt prieten al părinţilor săi. Studiază la Bucureşti sculptura, apoi pictura. Începe să scrie. Ajunge secretar al Enciclopediei Române, volumele II şi III. Întâlnirea cu câteva somităţi ale intelighenţiei noastre, unele dintre ele vechi prieteni ai tatălui său, îl marchează. Printre ei, Mircea Vulcănescu, coleg şi prieten cu Eugen Ionescu, Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade… Ni se propune aici o mărturie a unei vieţi deloc uşoare, dar, fără îndoială, pline şi implinite. Tot ce scrie Stefan J. Fay este confesiune, document şi, în sensul cel mai înalt al cuvântului, manifest.
Fără mituri. 1948-1989
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Ideile lui Darwin au fost combătute, interpretate adesea eronat sau unilateral sau ignorate de numeroşi savanţi şi teologi sau puse în slujba unor teorii socio-politice retrograde.
Rating-ul interesului faţă de darwinism în comunitatea ştiinţifică, dar şi în opinia publică din Occident a variat în timp: a atins foarte repede apogeul, iar spre sfârşitul secolului al XIX-lea a suferit o eclipsă. Oscilaţiile au continuat în prima jumătate a secolului al XX-lea, ajungând în deceniile 5-7 într-un con de umbră.
Cartea de fată tratează conditii ale cunoasterii istorice occidentale din perioada Renasterii pană in secolul al XX-lea. Cunoasterea istorică este determinată de schimbările intervenite prin impunerea unor curente ideologice, teorii, realizări stiintifice etc., iar, din această perspectivă, transformarea ei este in acord cu transformarea ideii de cunoastere. Sintetic, volumul imprumută tonul si stilul cărtilor de epistemologie istorică, loc stiintific in care se include si pe care, din interior, il problematizează
„Gândul acestei cărţi este vechi de câteva decenii. Mai exact din anii când coordonam, împreună cu Mircea Zaciu şi Marian Papahagi, Dicţionarul scriitorilor români. Dădeam importanţă atâtor fapte de biografie, mediocre sau nu, citam, in bibliografie, atâtea titluri, obscure sau nu, uitând că, vorba lui P. Ţuţea, singura care ne face esenţiali este moartea.
Imagini inedite cu avioane, exerciţiu de imaginaţie şi culori! Un mic ajutor adus tuturor celor care au dorinţa de a zbura sau au avut-o odată, dar, din diverse motive, şi-au inhibat-o. Sper ca aceste imagini spectaculoase să te inspire, să întărească pasiunea sau să o renască dacă a fost dată uitării. Sper ca această pasiune să-ţi domine mintea şi, în final, să te ajute să cucereşti cerul.