EPARHIA GRECO-CATOLICĂ DE ORADEA ŞI MAREA UNIRE (1918–1919)

EPARHIA GRECO-CATOLICĂ DE ORADEA ŞI MAREA UNIRE (1918–1919)
Autori: 
Pret: 
45,00 lei
TVA Inclus
În stoc (3 buc.)
Domeniul: 
Istorie, istoria artei & fotografie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2018
Nr. pagini: 
418
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-020-007-9

    Lucrarea de faţă, intitulată „Eparhia greco-catolică de Oradea şi Marea Unire (1918–1919)" și semnată de dr. Silviu Sana cuprinde patru studii despre instituţia eclesială a românilor uniţi din nord‑vestul României în perioada anilor 1918–1919, perioada în care a însemnat trecerea Bisericii prin patru regimuri politice: Monarhia austro‑ungară, Republica Populară Ungară, Republica Sovietică Ungară şi România Mare. Această perioadă timp (ianuarie 1918 – 30 mai 1919), a însemnat şi o succesiune de evenimente care au pus Biserica în faţa a noi provocări.
    „Puţine sunt scrierile istorice despre rolul Bisericii greco-catolice româneşti în înfăptuirea Unirii celei mari, din perioada 1918–1919, dar şi mai puţine cele care, sine ira et studio, „ascultă” şi se inspiră şi din izvoarele scrise de adversarii măreţului act, amintit mai sus. Lucrarea de faţă a domnului dr. Silviu Sana face parte, după cum cititorii pot constata, din această ultimă categorie de scrieri. ” (Prof. univ. dr. Blaga Mihoc)

CUPRINS

CĂTRE CITITORI

ARGUMENT

I. ASPECTE DIN ISTORIA EPISCOPIEI GRECO CATOLICE DE ORADEA MARE (IANUARIE 1918 – MAI 1919)
Contextul istoric
Chestiuni bisericeşti, administrative şi pastorale
Raporturile Bisericii cu autoritatea politică
Relaţia Episcopiei cu autorităţile maghiare
Episcopia Greco-Catolică de Oradea şi Unirea de la 1 decembrie 1918 a
Raporturile Bisericii cu autorităţile centrale româneşti: Consiliul Dirigent de la Sibiu şi Regele Ferdinand 60
Şcolile Episcopiei şi Unirea de la 1 decembrie 1918
Biserica sub loviturile „revoluţiei”. Pierderi materiale şi umane după 1 decembrie 1918
Domeniile de la Beiuş şi Holod. Jafuri şi distrugeri în alte instituţii bisericeşti
Palatul Episcopal
Seminarul şi Preparandia
Brutalităţi, arestări şi crime
Eliberarea. În România Mare.

II. PREPARANDIA DIECEZANĂ (1918–1919)
„Căinţele” profesorilor
Scrisoarea Ministrului
Limba de predare: maghiara
Cercetarea disciplinară a profesorului dr. Vasile Chirvaiu
Între cerinţele Budapestei şi ale Sibiului

III. COMEMORĂRILE UNIRII ÎN PAGINILE REVISTEI „VESTITORUL” (1928–1940)
Silviu Tămaş – Prigoana bolşevică din Beiuş
Dr. Iacob Radu – Providenţa şi unitatea naţională
Dr. Aloisie Ludovic Tăutu – Momentul 1 decembrie 1918
Dr. Nicolae Flueraş – Unire şi martiraj
Dr. Grigorie Pop – „Zile de slavă”
Gheorghe Maior – Istorie trăită
Dr. Petru Tămâian – „Suferinţele noastre”
Dr. Petru Tămâian – Eliberarea
Dr. Augustin Maghiar – „De ziua eroilor”
La 20 de ani de la Unire
Vicarul foraneu Petru Cupcea

IV. PORTRETE DE UNIONIȘTI
Dr. Iacob Radu (1869–1932)
Dr. Gheorghe Miculaş (1874–1943)
Dr. Vasile Chirvaiu (1884–1964)
Dr. Constantin Pavel (1876–1934)
Dr. Valeriu Hetco (1877–1959)
Dr. Grigorie Pop (1885–1933)
Dr. Petru Tămăian (1875–1940)
Dr. Augustin Maghiar (1880–1952)
Gheorghe Maior (1870–1950)

ANEXE
Rezumatul documentelor
DOCUMENTE
SUMMARY
BIBLIOGRAFIE
INDICI DE NUME PROPRII
INDICI DE LOCALITĂȚI, ȚĂRI, INSTITUȚII

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

ȘTEFAN CEL MARE ȘI MOLDOVENII DIN VREMEA SA

   Istoriografia domniei lui Ștefan cel Mare a devenit imensă. Extensiunea ei nu are legătură cu sanctificarea voievodului, ci se prelungește dintr-o conștiință mult mai comună, perfect surprinsă încă de către Mihail Kogălniceanu: Ștefan ar fi lăsat o moștenire atât de prodigioasă, încât te izbești la tot pasul de ea, copleșit și magnetizat.

+ info
PICTORII TRANSILVANIEI MEDIEVALE (CCA 1300–1600). UN DICȚIONAR

    „Anonim transilvănean”: aceasta era, și încă este, eticheta cea mai frecvent întâlnită în legătură cu picturile vechi transilvănene expuse sau păstrate în muzee și colecții din România și din străinătate. Artiștii locului de dinaintea anului 1600, doar arareori au o identitate proprie alta decât cea artistică revelată de opere. Cele câteva nume menționate recurent în literatura de specialitate sunt clar dominate de numărul „meșterilor” anonimi.

+ info
Natură și imperiu în Egiptul otoman

„Semințele acestei cărți au fost plantate pentru prima oară în terenul fertil de la Berkeley. Ele au fost apoi acoperite de mâlul extrem de bogat și copleșitor al arhivelor din Istanbul și Cairo, care au oferit nutrienții necesari răsăririi primilor vlăstari. Apele dătătoare de viață ale universității Stanford au ajutat aceste mlădițe să crească, iar soarele și energia de la universitatea Yale au dus la apariția roadelor. Din fericire, în natură trecerea de la semințe la rod este mult mai scurtă decât drumul parcurs de această carte.

+ info