Poeţi de zăpadă
Oraşul de zăpadă nu s-a topit
A rămas sloiul de gheaţă în inima trecătorului
Dimineaţa aceea a nins ultima toamnă
Oraşul a venit pe furiş cum iubirea de-o vară
S-a încins atmosfera glacială de pe buzele tale
Pinguinii strâng braţele bătrâne ale străzii
şi privesc banchizele trecând marea întrebare
lungi şi leneşe petroliere care duc focul în suflete rătăcite
şi-n şemineul de fulgi construiesc igluuri la poluri
Doar tu rămâi furtună de nisip ce cutreieră oazele
când coc curmalele soarele inocenţei
în cetatea unde poeţii de zăpadă fac fiestă amiaza