Maitreyi Devi. Povestea adevărată

Maitreyi Devi. Povestea adevărată
Pret: 
30,00 lei
TVA Inclus
În stoc (3 buc.)
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2019
Nr. pagini: 
170
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1420-9

 Ediţie îngrijită de Mihaela Gligor

 

   Ce nu a mărturisit Maitreyi nimănui, și ce trebuia Maitreyi să-i ierte lui Mircea? Ce anume s-a întâmplat din care ea a spus „doar că m-ai sărutat din întâmplare pe frunte”, în timp ce mama ei „știa tot”? Acest ne-spus, acest secret i-a apăsat pe amândoi ani de-a rândul și mă îndoiesc că el putea fi răs-cumpărat într-un loc precum Chicago în 1973, ori prin cele scrise de ei mai înainte sau după. Eliade a crezut că a salvat, dacă nu chiar răs-cumpărat, secretul dragostei lor prin roman, Maitreyi a crezut același lucru prin contestarea lui violentă în memorialistică, limitând dragostea la spiritual în cartea ei, dar scriind separat poeme aprinse.

                                                                                                                               Sorin Alexandrescu

 

     […] Doamna îmi spune numele său: „Maitreyi Devi”. Străbătut de un fior, o întreb cu prudenţă dacă îl cunoaşte pe Mircea Eliade. Doamna face semn celui de lângă ea să plece (am aflat mai târziu că era nepotul ei) şi îmi răspunde: „Da, eu sunt Maitreyi! Dar nu vă puteam spune acest lucru în prezenţa unei terţe persoane”. Tonalitatea comunicării între noi era dată: cea a unei pudori neobişnuite, pe care aveam să o resimt în momentele şi zilele următoare. […] Era straniu să suprapun fiinţa diafană din roman cu femeia vârstnică din faţa mea. De fapt, ca şi Eliade, eu mă îndrăgostisem de Maitreyi, iar acum, mulţi ani după lectura romanului, o aveam lângă mine, prezenţă inimaginabilă.

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Mici fabule

  Traducere din limba franceză de Alina Pelea

  Ilustraţii de Laura Poantă

 

    „Într-o seară, deschid fereastra camerei. Vântul mă soarbe, trupul meu deasupra grădinii. Strig: vocea mi se pierde în această mare. Mă poartă către orașul negru.

 

    Curentul e puternic. Mă văd deja strivit de unul din turnurile de apă, uriași de frișcă în întuneric. Sângele meu curge în bazinele cu peștișori roșii, ca nişte mici oglinzi văzute de sus.

+ info
Metamorfoze clujene după Marea Unire. Rolul Monarhiei

   Îngrijire ediţie şi studiu introductiv de Marius Mureşan

+ info
Mesageţii Muntelui Kash

   „Nu cred eu că timpul trece, din trecut în viitor

    Infinitul este unul, în prezentul călător

    Nu cred nici că sensul vieții, elixirul tinereții

    Nu-l cunoaște eul care, stă ascuns în ochiul minții

 

+ info
Memoriile unui Pierde-Ţară

     Mă întreb adeseori şi, cu trecerea vremii, întrebarea asta devine tot mai insistentă, dacă nu cumva totul a început din clipa în care am pus piciorul pe puntea acelui vas alb, un superb briccu trei catarge pe care viitorii marinari învăţau abc‑ul navigaţiei. Era ancorat la un chei mai retras, iar silueta lui se desprindea net dintre puţinele nave care ajungeau pe atunci până în portul nostru, vase vechi de tonaj mic, cu copastia pătată de catran şi de rugină, vase sub pavilion panamez ori liberian, alături de caice turceşti din lemn!

+ info