Lună plină

Lună plină
Pret: 
47,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2017
Nr. pagini: 
378
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1207-6

   „Cineva poartă un secret, îl hrănește înăuntrul său de parcă ar fi un animal care-l devorează, un cancer, celulele care se multiplică în întunericul complet din corp, în întunericul moale și umed, zguduit ritmic ca de o percuție profundă, o conștiință pe care nimeni altcineva nu o cunoaște și în care proliferează la fel ca țesuturile canceroase amintirile obsesive, imaginile ascunse pe care nu le poate împărtăși cu nimeni, care nu-l vor părăsi niciodată, care-l izolează de restul oamenilor. În amintirea și în privirea cuiva se află acum imaginile de neșters ale crimei, o privire care se îndreaptă, chiar în acest moment, către un loc din oraș, firească, senină, poate, ca privirea unui oarecare.” (Antonio Muñoz Molina, Lună plină)

 

 

   „Lună plină […] ar putea fi doar thrillerul balzacian al unui oraș ce colcăie de vieți mărunte, indiferente, patetice și trăncănitoare, surprinse fără menajamente, în cele mai mici amănunte. Dar Muñoz Molina nu agreează jumătățile de măsură sau bunele maniere. Ceea ce el dorește este să scormonească în tenebrele sufletului, să extirpe măruntaiele fiecăruia din personajele sale: vânzătorul de pește, inspectorul, dar și învățătoarea, medicul legist sau preotul iezuit. Cine este vinovat? Și de ce? Cui îi este rușine, și până când? Să fie oare pe lume un om fără remușcări, un om care să nu păstreze un secret mizerabil sau atroce sau meschin sau pueril, în acest oraș nenorocit? Să fie oare dorința doar patetică? În jurul acestor întrebări inoculate neîncetat sub învelișul romanului, autorul construiește povestea și fraza sa torențială, uneori crudă, alteori pudică.” (Catherine Argand, L’Express)

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Mici fabule

  Traducere din limba franceză de Alina Pelea

  Ilustraţii de Laura Poantă

 

    „Într-o seară, deschid fereastra camerei. Vântul mă soarbe, trupul meu deasupra grădinii. Strig: vocea mi se pierde în această mare. Mă poartă către orașul negru.

 

    Curentul e puternic. Mă văd deja strivit de unul din turnurile de apă, uriași de frișcă în întuneric. Sângele meu curge în bazinele cu peștișori roșii, ca nişte mici oglinzi văzute de sus.

+ info
Metamorfoze clujene după Marea Unire. Rolul Monarhiei

   Îngrijire ediţie şi studiu introductiv de Marius Mureşan

+ info
Mesageţii Muntelui Kash

   „Nu cred eu că timpul trece, din trecut în viitor

    Infinitul este unul, în prezentul călător

    Nu cred nici că sensul vieții, elixirul tinereții

    Nu-l cunoaște eul care, stă ascuns în ochiul minții

 

+ info
Memoriile unui Pierde-Ţară

     Mă întreb adeseori şi, cu trecerea vremii, întrebarea asta devine tot mai insistentă, dacă nu cumva totul a început din clipa în care am pus piciorul pe puntea acelui vas alb, un superb briccu trei catarge pe care viitorii marinari învăţau abc‑ul navigaţiei. Era ancorat la un chei mai retras, iar silueta lui se desprindea net dintre puţinele nave care ajungeau pe atunci până în portul nostru, vase vechi de tonaj mic, cu copastia pătată de catran şi de rugină, vase sub pavilion panamez ori liberian, alături de caice turceşti din lemn!

+ info