„Aceasta este Evadarea din Timp!”
Era un anumit dor, un regret, dar şi o speranţă în tonul vocii lui, iar ea înţelese că scopul acelei evadări era, pentru el, o căutare fundamentală. O preocupa însă ideea de evadare, în sine, care nu este logică decât în situaţia experimentării ei unice, care se defineşte astfel ca o soluţie definitivă, dar singulară.
„Având la bază o diversitate de surse documentare şi o metodologie de cercetare interdisciplinară, atât din domeniul istoriei, cât şi al ştiinţelor politice şi sociologiei, lucrarea de faţă abordează un subiect despre care istoricii au scris mai puţin, dar care e prezent în istoria României postcomuniste, în discursurile politicienilor, în atenţia mass-mediei, dar şi a omului simplu, cetăţean cu drept de vot sau nu. Este vorba despre o analiză asupra alegerilor prezidenţiale care au avut loc în România după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu.”
„Până în 1912, Rabindranath Tagore era deja recunoscut nu doar ca un eminent poet, ci şi ca dramaturg şi nuvelist. Pe lângă această bogată activitate literară, Tagore a scris de asemenea un impresionant număr de eseuri şi discursuri în bengali, pe o varietate de teme, de la cultură şi educaţie, la religie, filosofie, politică, naţionalism, limbaj, muzică şi prozodie, ca de altfel şi jurnale de călătorie şi culegeri utile studenţilor săi de la Shantiniketan.
Ideile lui Darwin au fost combătute, interpretate adesea eronat sau unilateral sau ignorate de numeroşi savanţi şi teologi sau puse în slujba unor teorii socio-politice retrograde.
Rating-ul interesului faţă de darwinism în comunitatea ştiinţifică, dar şi în opinia publică din Occident a variat în timp: a atins foarte repede apogeul, iar spre sfârşitul secolului al XIX-lea a suferit o eclipsă. Oscilaţiile au continuat în prima jumătate a secolului al XX-lea, ajungând în deceniile 5-7 într-un con de umbră.
