Configuraţii are, între scrierile Ioanei Em. Petrescu, cea mai vizibilă miză teoretică, exprimată cum este, „programatic”, explicit, din deschidere: după un prim capitol, intitulat ca o declaraţie de principii (Poezia ca formă de cunoaştere), capitolul al doilea se ocupă de Nivele configurative în construirea imaginii şi conține o reflecţie teoretică asupra subiectului, pe care capitolele următoare o vor relua și o vor ilustra. Punctul de plecare al acestei reflecţii este dublu: unul, de ordinul poeticii istorice („suntem în fond contemporani cu «momentul originar» în care se nasc – prin licenţele poetice de azi – locurile comune din limba română a veacului al XXI-lea”), al doilea, de teorie a poeticului („tocmai impunînd din interior realităţii tipare geometrizante independente de propria-i structură (deci de tiparele pe care le doreşte, nu cele care îi sunt date, nu cele pe care le trăieşte în ritmurile sale biologice individuale), omul, care nu încetează să fie natură, încetează totuşi să fie numai natură, pentru că el are libertatea de a se juca de-a natura, creînd asemenea ei…”).
Configuraţii
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
„Pierderea noţiunii de timp, trupul ridicat în răngi, bătaia cu vergele, urletul durerii, omul zdrobit şi icoana încătuşatului aureolat de răni nu se află în Procesele verbale de interogator. Aici se află doar proba documentar-brutală, copleşitoare şi indeniabilă a mărturiilor de suflet şi a vieţii rostite din Memorii, un argument în plus că niciodată nu eşti îndeajuns de disperat ca să te poţi salva.
Ilustraţii de Dan Dulău
Aceasta este o carte cu poveşti despre cuvinte, cum s-au format şi cum au ajuns să însemne ceea ce înseamnă acum. Ştiaţi că pantalonii au legătură cu teatrul de păpuşi şi Veneţia, sau că cerealele şi muzeele au ceva în comun cu zeii greci şi romani, şi calendarele vin de la strigat?