Casa celor aleşi

Casa celor aleşi
Pret: 
50,74 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2019
Nr. pagini: 
340
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1520-6

    Bronisław Wildstein este unul dintre romancierii şi jurnaliştii cunoscuţi în Polonia contemporană, putenic angajaţi în schimbările survenite după căderea sistemului comunist. Atent observator al schimbărilor survenite în societatea poloneză în noul context european, Wildstein surprinde în noul său roman, Casa celor aleşi, ipostaze ale degradării umane, în urma îndepărtării de valorile tradiţionale, fundamentale, aducând de data aceasta în vizorul narativ ceea ce se întâmplă în structura şi organizarea mijloacelor de comunicare în masă. (…)

   Wildstein pune în discuţie relaţia dintre lumea tradiţională, bazată pe valorile creştine (neam, familie, credinţă, dragoste de ţară) şi postmodernitate, în care se produce despărţirea de aceste valori în numele jocului, convenţiei, artificialului, senzaţionalului etc. Omul postmodern şi-a pierdut atributele identitare, nu mai acţionează în profunzime, nu mai este preocupat de esenţă. Inclusiv actul erotic şi-a pierdut dimensiunea trăirilor individuale, pierzându-se în noianul de gesturi şi acţiuni comune.

 

 

 Constantin Geambaşu

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Mici fabule

  Traducere din limba franceză de Alina Pelea

  Ilustraţii de Laura Poantă

 

    „Într-o seară, deschid fereastra camerei. Vântul mă soarbe, trupul meu deasupra grădinii. Strig: vocea mi se pierde în această mare. Mă poartă către orașul negru.

 

    Curentul e puternic. Mă văd deja strivit de unul din turnurile de apă, uriași de frișcă în întuneric. Sângele meu curge în bazinele cu peștișori roșii, ca nişte mici oglinzi văzute de sus.

+ info
Metamorfoze clujene după Marea Unire. Rolul Monarhiei

   Îngrijire ediţie şi studiu introductiv de Marius Mureşan

+ info
Mesageţii Muntelui Kash

   „Nu cred eu că timpul trece, din trecut în viitor

    Infinitul este unul, în prezentul călător

    Nu cred nici că sensul vieții, elixirul tinereții

    Nu-l cunoaște eul care, stă ascuns în ochiul minții

 

+ info
Memoriile unui Pierde-Ţară

     Mă întreb adeseori şi, cu trecerea vremii, întrebarea asta devine tot mai insistentă, dacă nu cumva totul a început din clipa în care am pus piciorul pe puntea acelui vas alb, un superb briccu trei catarge pe care viitorii marinari învăţau abc‑ul navigaţiei. Era ancorat la un chei mai retras, iar silueta lui se desprindea net dintre puţinele nave care ajungeau pe atunci până în portul nostru, vase vechi de tonaj mic, cu copastia pătată de catran şi de rugină, vase sub pavilion panamez ori liberian, alături de caice turceşti din lemn!

+ info