Traducere din limba slovacă de Helliana Ianculescu
Romanul A cincea corabie a primit în anul 2011 prestigiosul premiu Anasoft Litera și a fost declarat cea mai bună carte a anului. Până în prezent, a apărut în traducere în opt limbi, inclusiv în arabă și germană. Pe baza motivelor cărții au fost scrise mai multe scenarii studențești, un film de desene animate, o monodramă, un spectacol de teatru. Filmul de lung metraj „A cincea corabie”/Little Harbour al regizoarei Iveta Grófová a fost prezentat în premieră la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în anul 2017, unde a primit Ursul de cristal.
„Ștrandul este uriaș, bărcuțele se găsesc la mare distanță și sunt mici ca niște coji de nucă. Într-o bărcuță stă Peter. În a doua stă Lucia, în a treia Irena, iar cea de-a patra se pare că este goală. (…) După ce în sfârșit ridic picioarele, întind brațele și respir adânc înainte de a face prima mișcare, Lucia, care stă ghemuită în bărcuță, se ridică și rostește numele meu. Insistent și cu voce tare exclamă: Jarko! Și își întinde mâinile spre mine. Mâinile ei tremură sub greutatea stropilor de ploaie. Jarka, vino la mine, repetă. Salvează-mă! îmi spune în șoaptă.
În clipa aceea, Irena se ridică și scoate un geamăt. Stă întinsă pe fundul bărcuței, cu capul rezemat de o băncuță și cealaltă mână îi atârnă peste margine. Mușchii gâtului i se încordează ca niște odgoane. Jarko, scarpină-mă pe spate, îmi spune, bâlbâindu-se și se lovește cu capul de banca tare din lemn.
În această clipă, din cea de-a patra bărcuță, se aud plânsetele a trei copii. Doi bebeluși țipă nestăpânit, iar Cristian încearcă să se abțină să nu plângă cu sughițuri. Sunt întinși pe fundul bărcii, ascunși sub băncuțe.
Caut cea de-a cincea barcă care să fie într-adevăr goală, caut bărcuța care e pregătită pentru mine, care are o cabină cu uși solide și un lacăt în care se potrivește cheia de la portița grădinii. Dar această a cincea bărcuță nu apare în vis.“
Monika Kompaníková