Zonzon Pépette apare la Paris in 1923 la editura Ferenczi, prin intermediul binecunoscutei scriitoare Colette, care avea o deosebita simpatie pentru scriitorul André Baillon. Cartea este tradusa in germana in 1931 cu titlul Zonzon Pépette, das Strassenmädchen, insa doi ani mai tarziu editorul anunta ca toate exemplarele au fost confiscate si arse de nazisti.Intr-adevar, ca si in Povestea unei Marii, in romanul Zonzon Pépette avem de-a face cu un personaj feminin care practica cea mai veche meserie din lume cu o nonsalanta si fara urme de regret. Zonzon este o frantuzoaica ajunsa la Londra, unde face trotuarul incercand sa se fereasca de politisti si sa supravietuiasca in lumea interlopa, in care de altfel s-a adaptat perfect si unde se simte in largul ei.
Zonzon Pépette
De aceeași autori...
Cartea aceasta nu pretinde a fi literatură. Ea aduce cu umilinţă câteva pagini în plus la eterna istorie a suferinţei omeneşti. Ca si celelalte opere ale lui Baillon, ea este un act – cum ar fi un examen de conştiinţă sau confesiune. Ca atare, îşi are scopul şi intenţiile în ea însăşi. Un om se caută şi se exprimă. Este greu să te găseşti, iar dacă te găseşti e greu sa fii sincer.
Cartea este o incursiune intr-o noua; lume, un microunivers patologic, reprezentat prin spitalul de psihiatrie. Impartit pe sectii si domenii, cu cei aproape cinci mii de ?locuitori? ai lui, spitalul Salp?tri?re apare ca un adevarat oras, este vazut mai degraba familiar decat grav. Lumea spitalului de nebuni se constituie intr-o replica fictional data de Baillon lumii reale, un univers ca o oglinda deformata, redand in forme sarjate realitatea deformata de conventionalism.
De la aceeași editură...
Volumul de față, scris și publicat în 1888 de o autoare din lumea anglo-saxonă, mai precis de scoțianca Emily Gerard, reprezintă, în primul rând, o nouă mărturie din seria „cum îi văd străinii pe români”. Dincolo de caracterul său de fotografie a unei epoci, cartea oferă publicului românesc actual prilejul descoperirii unei scriitoare talentate, care îmbină o mare curiozitate a spiritului, un simț rafinat al observației și un umor subtil, deși uneori caustic.
Włodzimierz Bolecki (1952) – istoric, teoretician, critic literar, editor. Autor de studii literare, consacrate, printre altele, creației lui W. Berent, W. Gombrowicz, G. Herling-Grudziński, J. Mackiewicz, Cz. Miłosz, B. Schulz, A. Wat, S. I. Witkiewicz; de asemenea, a pregătit antologii tematice de versuri (M. Pawlikowska-Jasnorzewska, B. Leśmian, Cz. Miłosz), precum și antologia liricii de dragoste A urzi iubirea.
Lucrarea Complementul în limba română.
Cartea profesorului de filozofie politică Zbigniew Stawrowski vine în completarea unei perspective istoriografice aproape unilaterale, propunând separarea „fenomenului Solidaritatea” în două etape, cea a primei Solidarități, când în Polonia s-a creat o comuniune în jurul unor valori asumate de mare parte a populației, respectiv cea a acaparării mișcării de către „politicieni”, precum Lech Wałęsa, care a și devenit primul președinte democrat al statului polonez.
- 1 of 38
- ›