Autorul îşi propune în această carte, să ofere o perspectivă optimistă cu privire la conţinutul „testamentului original”, la tiparul Fiinţei Absolute şi cum din aceasta şi spre aceasta, fiinţa umană „tresare” existând. Autorul explică această „tresărire spirituală” a fiinţei umane din mediul perisabilului şi al muririi în mediul transcendent ţintit, având rostul întâlnirii cu Persoana Divină, cu realitatea existenţei lui Dumnezeu. „Plecarea din, spre, la, ca, este marea dramă umană, omul pleacă din Dumnezeu spre aerul care îi confirmă că există un drum (metafizica) drum spre care nu ştie nimic şi nici nu-i va da rostul, ci doar îi va adulmeca existenţa.”
Teologie fundamentală şi metafizică
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Alcătuind această lucrare, am dorit să schițăm o istorie a pareneticii bizantine, punând laolaltă texte integrale și fragmente ale unor scrieri care ilustrează acest gen retoric, în limba greacă și într-o traducere adecvată. Pentru a justifica alegerea făcută și pentru a oferi cititorului cadrul teoretic pe care ne‑am întemeiat judecata, am adăugat antologiei un studiu cronologic, tematic și tipologic al speciei retorice numite îndeobște speculum principis.
Józef Mackiewicz (Petersburg 1902-1985 München), unul dintre cei mai de seamă prozatori polonezi și scriitori politici ai secolului XX. Primul autor care scrie despre trei evenimente îngrozitoare, petrecute în timpul celui de al Doilea Război Mondial: crima de la Katyń, masacrul evreilor din Ponary, la care a fost martor, și lupta cazacilor, cetățeni ai URSS și emigranți politici, care în războiul sovieto-german au luptat împotriva bolșevicilor, fiind apoi dați pe mâna acestora de către aliați, pe baza înțelegerii de la Ialta (vezi romanul Kontra).
Anul 1940 surprinde o criză a democraţiei care s-a manifestat rapid începând cu anii ’30, atunci când statele fie se prăbuşesc înspre autoritarism, fie nu pot face faţă ideologiilor şi sunt asimilate. La finalul acelui deceniu, Liga Naţiunilor a intrat în colaps, extrema dreaptă se afla în ascensiune, iar „Noua Ordine” a lui Adolf Hitler părea să constituie viitorul Europei.