STRUCTURI RETORICE ȘI OMILETICE REFLECTATE ÎN UNELE SCRIERI ALE NOULUI TESTAMENT

STRUCTURI RETORICE ȘI OMILETICE REFLECTATE ÎN UNELE SCRIERI ALE NOULUI TESTAMENT
Pret: 
30,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Teologie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2019
Nr. pagini: 
425
Format: 
B5
ISBN: 
978–606-020–134–2

Cuprins

PREFAŢĂ

ARGUMENT

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ELEMENTE DE RETORICĂ ÎN LIMBAJUL APOSTOLIC

CAPITOLUL II. SCHIMBAREA LA FAŢĂ ÎN EVANGHELIA DUPĂ SFÂNTUL LUCA – O STRUCTURĂ OMILETICĂ?
2.1 Textul în versiunea greacă, în câteva traduceri moderne și traducerea noastră
2.2 O interpretare teologică a episodului
2.3 Analiza episodului din prisma trăsăturilor specifice omiliei
2.4 Are acest episod lucanic o structură omiletică?

CAPITOLUL III. UNGEREA DIN BETANIA (IOAN 12, 1–8) – O STRUCTURĂ OMILETICĂ?
3.1 Textul în versiunea greacă şi în traducerea noastră
3.2 Problematica personajului „Maria”
3.2.1 Tradiţia patristică cu privire la istoricitatea personajelor din scena ungerii din Betania
3.2.2 Este Maria din Betania un personaj controversat?
3.3 Analiza versiunilor sinoptice
3.3.1 Raportul teologic al celor trei naraţiuni
3.4 Dinamica dintre naraţiunile sinoptice și cea de la Ioan
3.5 Structura omiletică și retorică a pericopei
3.5.1 Contactul dintre tradiţiile ungerilor în stadiul transmiterii lor omiletice
3.5.2 Pericopa Ioan 12, 1–8 din perspectiva unui peroratio retoric
3.5.2.1 Sfântul Apostol Ioan și posibilele sale abilităţi retorice pe scurt
3.5.2.2 Retorica pericopei ungerii din Betania

CAPITOLUL IV. MAREA PREDICĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU DIN IERUSALIM (FAPTELE APOSTOLILOR 2, 14–36)
4.1 Textul în versiunea greacă şi în câteva traduceri moderne
4.2 Premise teologice ale cuvântării
4.3 Structura omiletică a cuvântării
4.4 Urmările imediate ale predicii – dezideratul oricărui propovăduitor

CAPITOLUL V. RETORICA ÎNDEMNULUI LA SUPUNERE FAŢĂ DE AUTORITĂŢILE CIVILE (ROMANI 13, 1–7)
5.1 Textul în versiunea greacă și în traducerea noastră
5.2 Relaţia dintre autoritatea politică și cea religioasă rezumată în Sfânta Scriptură pe scurt
5.3 Dinamica supunerii faţă de autoritatea civilă
5.4 Retorica supunerii în Romani 13, 1–7
5.4.1 Retorica epistolei către Romani (analiză secvenţială)
5.4.2 Supunerea faţă de autorităţi din perspectivă retorică

CAPITOLUL VI. RETORICA PORUNCII EXCLUDERII INCESTUOSULUI DIN BISERICĂ (1CORINTENI 5, 1–5)
6.1 Textul în versiunea greacă și în traducerea noastră
6.2 Scurte precizări isagogice privitoare la contextul general al imoralităţii din Corint
6.3 Punctarea problematizării corintene
6.4 Sclavie și libertate în problema incestuosului
6.5 Retorică pentru recluziune în 1Corinteni 5, 1–5

CAPITOLUL VII. IMNUL DRAGOSTEI PAULINE (1 CORINTENI 13) – O CONSTRUCŢIE RETORICĂ?
7.1 Textul în versiunea greacă şi în câteva traduceri moderne
7.2 Dragostea (ἀγάπη) premisa forte a imnului dumnezeiesc
7.3 Un posibil scop al structurii retorice şi poetice a imnului

CAPITOLUL VIII. RETORICA EPISTOLEI CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL
8.1 Noţiuni introductive
8.2 Structura retorică și literară a epistolei pe scurt
8.3 Modelul retoric al epistolei, propus de biblistul H. D. Betz și criticile aduse acestuia

CAPITOLUL IX. SFÂNTUL APOSTOL PAVEL ŞI RETORICA EPISTOLEI LUI DUMNEZEU CĂTRE FILIPENI 1, 12–21
9.1 Textul în versiunea greacă şi în traducere proprie
9.2 Contextul şi interpretarea pericopei
9.3 Elemente de retorică identificate în textul (1, 18–26)

CAPITOLUL X. EVREI 13, 10–14 – O PREDICĂ CE MILITEAZĂ PENTRU SEPARAŢIA CREȘTINISMULUI DE IUDAISM?
10.1 Textul în versiunea greacă şi în traducere proprie
10.2 Evrei 13 ca o predică ce rezumă întreaga epistolă
10.2.1 Probleme legate de autenticitatea lui Evrei 13 în lumina cercetărilor moderne
10.3 Este textul din Evrei 13, 10–14 un îndemn omiletic la despărţirea Cultului creștin de cel iudaic?
10.4 Structura omiletică și retorică a epistolei către Evrei și în special a capitolului 13

CAPITOLUL XI. RETORICA ESHATOLOGIEI EPISTOLEI 2PETRU
11.1 Noţiuni introductive strict legate de autor și destinatari
11.1.1 Problema pseudoepigrafiei
11.1.2 Destinatarii epistolei
11.2 Dimensiunea teologică a epistolei
11.2.1 Hristologia epistolei
11.2.2 Soteriologia epistolei
11.2.3 Eshatologia Epistolei
11.3 Eshatologie și Retorică în 2Petru
11.3.1 Analiza discursului eshatologic ca premisă pentru persuasiune
11.3.2 Analiza discursului retoric

CAPITOLUL XII. PATHOS‑UL ŞI HRISTOCENTRICITATEA CUVÂNTĂRILOR APOSTOLICE, CHEIA UNEI PREDICI REUŞITE
12.1 Pathos‑ul verbal: emoţii şi trăiri reprezentate
12.2 Pathos şi hristocentricitate în predica apostolică

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

DIN ACTIVITATEA RELIGIOASĂ, CULTURAL-ȘTIINŢIFICĂ, ISTORICO-SOCIALĂ A CĂLUGĂRILOR BAZILITANI ROMÂNI (SECOLUL XVIII – 1948)

   Istoria bisericească şi, mai ales, istoria Bisericii Române Unite cu Roma, Greco‑Catolice, a constituit un domeniu marginalizat în perioada comunistă (excepţie fac unele centre ale exilului românesc ca München, Paris, Madrid etc.). De aceea, după 1989 s-au impus ca absolut necesare demersuri de recuperare a acestui teritoriu al cunoaşterii.

+ info
CASTRELE DACIEI DUPĂ PĂRĂSIREA LOR DE CĂTRE ARMATA ROMANĂ

„Arheologia și istoria militară a Daciei romane au fost privilegiate de cercetarea românească, fiindcă domeniul e vast și productiv. Un specific al provinciei a fost armata numeroasă (pe la anul 200, aproximativ 12–13% din armata Imperiului roman staționa în Dacia), prin urmare, militarii – singurul corp socio-profesional salariat, cu venituri fixe și regulate – dădeau tonul în cele mai variate aspecte ale vieții și civilizației romane.

+ info
CATALOGUL ABSENŢILOR CONDAMNĂRI POLITICE ALE TRIBUNALULUI MILITAR CLUJ ÎNTRE ANII 1956–1964

   „Catalogul absenţilor” şi‑a propus prezentarea într‑o variantă exhaustivă a represiunii comuniste pusă în practică de Tribunalul Militar Cluj ca şi instanţă de fond în perioada anilor 1956–1964, prin identificarea sentinţelor politice şi interpretarea condamnărilor în baza învinuirilor susţinute în instanţă de procurorii militari. Demersul nostru de identificare a persoanelor condamnate politic în sentenţierele arhivei militare din acest interval de timp şi‑a propus să umple un gol informaţional cu date preluate cu multă acurateţe.

+ info
ARNĂUŢII ÎN ŢĂRILE ROMÂNE (SECOLELE XVIII-XIX)

   Arnăuţii au fost un corp de lefegii (mercenari), de origine albaneză, prezenţi în oştile celor două ţări româneşti extracarpatice încă din secolul al XVII‑lea, după ce Mihai Viteazul a îngăduit aşezarea la nord de Dunăre a 15.000 de albanezi.

+ info