ESHATOLOGIA EPISTOLELOR 1 ŞI 2 PETRU O PERSPECTIVĂ EXEGETICO-TEOLOGICĂ

ESHATOLOGIA EPISTOLELOR 1 ŞI 2 PETRU O PERSPECTIVĂ EXEGETICO-TEOLOGICĂ
Pret: 
30,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Teologie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2020
Nr. pagini: 
236
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-020-206-6

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE

LISTA DE ABREVIERI

1. INTRODUCERE
1.1. Eshatologia Epistolelor 1 si 2 Petru
1.2. Stadiul actual al cercetării

2. ESTE ESHATOLOGIA EPISTOLEI 2 PETRU O ESHATOLOGIE PETRINĂ? (PATERNITATEA EPISTOLEI 2 PETRU – PATERNITATE A ESHATOLOGIEI PETRINE)
2.1. Cui aparţine eshatologia din Epistola 2 Petru?
2.1.1. Asemănări între Epistola Iuda şi Epistola 2 Petru
2.2. Dovada autenticităţii ehatologiei petrine: teorii privind raportul dintre cele două Epistole
2.2.1. Aparenta prioritate a Epistolei Iuda
2.2.2. Prioritatea Epistolei 2 Petru
2.2.3. Ipoteza existenţei unor surse comune
2.2.4. Influenţa elenistă asupra Epistolei 2 Petru
2.3. Argumente pentru autenticitatea eshatologiei petrine
2.3.1. Relaţia Epistolei 2 Petru cu Epistola 1 Petru
2.3.2. Συμεὼν Πέτρος – sursa eshatologiei din 2 Petru
2.4. Concluzii

3. CONTRIBUŢIA EPISTOLEI 1 PETRU LA CONTURAREA ESHATOLOGIEI PETRINE
3.1. Judecata viilor şi a morţilor – ἀποδώσουσιν λόγον (1Pt 4,5)
3.2. Viaţa după moarte – εὐηγγελίσθη νεκροῖς (1Pt 4,6a)
3.3. Judecată şi viaţă veşnică (1Pt v 4,6b)
3.4. Sfârşitul a toate – Πάντων δὲ τὸ τέλος (4,7)

4. ESHATOLOGIA EPISTOLEI 2 PETRU
4.1. Eshatologie in Epistola 2 Petru: Caracteristică a eshatologiei petrine: certitudinea Parusiei şi explicarea întârzierii ei
4.1.1. Certitudinea Parusiei susţinută de certitudinea Judecăţii Eshatologice (2Pt 2, 3–10a)
4.1.1.1. Tema „Apă – Foc”
4.1.1.2. Pedepsirea îngerilor care au păcătuit – ἀγγέλων ἁμαρτησάντων
4.1.1.3. Potopul – „prototip” al Judecăţii eshatologice
4.1.1.4. Distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora – prefigurare a Judecăţii finale
4.1.1.5. Pedeapsa celor nedrepţi în Ziua judecăţii
4.1.2. „Contestatarii” Parusiei Domnului: ἐμπαιγμονῇ ἐμπαῖκται, ἐπιθυμίας, πάντα διαμένει (2Pt 3,3–4)
4.1.2.1. Batjocura
4.1.2.2. Imoralitatea – ἐπιθυμίας
4.1.2.3 Neschimbabilitatea lumii: πάντα διαμένει
4.1.3. Argumente „pro” Parusia Domnului (2Pt 3,1–2,5–9)
4.1.3.1. Scriptura: ῥημάτων προφητῶν şi ἐντολῆς τοῦ κυρίου
4.1.3.2. Istoria lumii
4.1.3.3. Veşnicia lui Dumnezeu
4.1.3.4. Îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu: μακροθυμεῖ
4.1.4.4. Semn eshatologic: Falşi profeţi prezenţi şi viitori
4.1.4. Certitudinea Parusiei: εξει ἡ ἡμέρα κυρίου (2Pt 3,10)
4.1.4.1. ἡ ἡμέρα κυρίου – Ziua Domnului
4.1.4.2. Când vor fi toate acestea?
4.1.4.3. Timpul Parusiei şi explicaţia „întârzierii” ei
4.1.5. Lumea care a fost, lumea prezentă şi lumea care va fi
4.1.6. Concluzii: Domnul nu întârzie niciodată
4.2. Focul – element transfigurator în 2Pt 3, 10–12
4.2.1. Analiza exegetică a fragmentului 2Pt 3, 10–12
4.2.1.1. Focul care desface şi mistuie
4.2.1.2. Umblaţi în viaţă sfântă şi în cucernicie!
4.2.1.3. Venirea Zilei Domnului – cauza focului
4.2.1.4. Creştinii pot grăbi Parusia
4.2.2. εὑρεθήσεται sau κατακαήσεται? – O problemă a versetelor 10–13
4.2.2.1. Textul original grecesc
4.2.2.2. Diferitele variante existente
4.2.2.3. Textul grecesc în versiunea repunctată
4.2.3. Focul purificator – interpretarea textului 2Pt 3, 10–12
4.2.3.1 Timpul focului
4.2.3.2. Dimensiunea focului (a conflagraţiei)
4.2.3.3. Efectele focului purificator
4.2.3.4. Natura focului transfigurator – o paralelă cu FA 2,3
4.2.3.5. Sursa ideii „focului purificator”
4.2.4. Rezultatul focului transfigurator (2Pt 3,13)
4.2.4.1. Ceruri noi şi pământ nou
4.2.4.2. În care va locui dreptatea – ἐν οἷς δικαιοσύνη κατοικεῖ
4.3. Consecinţele cunoaşterii detaliilor eshatologice (2Pt 3,14–18)
4.3.1. Speranţa eshatologică: ταῦτα
4.3.2. Creştinii în timpurile eshatologice
4.3.2.1. Puritatea creştină-condiţie pentru sfinţenia eshatologică
4.3.2.2. Totul pentru Judecată
4.3.3. Atmosfera în care trăiesc creştinii – ἐν εἰρήνῃ
4.3.4. „Șansă eshatologică” – întârzierea Parusiei
4.3.5. Eshatologia petrină susţinută şi de eshatologia paulină
4.3.6. Sursa eshatologiei este Duhul Sfânt
4.3.7. Adevărurile eshatologice – ţinta batjocoritorilor
4.3.7.1. Neştiutori şi neîntăriţi în înţelegerea adevărurilor eshatologice
4.3.7.2. Tradiţie eshatologică – τὰς λοιπὰς γραφάς
4.3.8. Imperativ – φυλάσσεσθε şi αὐξάνετε
4.3.9. Concluzii

5. CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

BIBLIOGRAPHIA CLASSICA ORAE SEPTENTRIONALIS PONTI EUXINI VOL. I. EPIGRAPHICA, NUMISMATICA, ONOMASTICA & PROSOPOGRAPHICA

INHALT

Einleitung
1. Begründung
2. Zur Forschungsgeschichte
3. Zum Aufbau des Bandes
4. Danksagung

Abkürzungen
I. Ἀχιλλέως Νῆσος
A. Epigraphica
B. Numismatica

II. Tyras & Nikonion cum orae Ponti Euxini a Danubio usque ad Portum Istrianorum
A. Epigraphica
B. Numismatica
C. Pondera
D. Onomastica & prosopographica

III. Borysthenes & Olbia cum territorio
A. Epigraphica
B. Numismatica
C. Pondera
D. Onomastica & prosopographica

+ info
BIBLIOGRAPHIA CLASSICA ORAE SEPTENTRIONALIS PONTI EUXINI VOL. III

Inhalt

Vorwort

Abkürzungserklärung

TEIL. 1. EINLEITENDE KAPITEL ZUM BIBLIOGRAPHISCHEN KATALOG

Victor Cojocaru, Ligia Ruscu Ars, res sacrae & mythologica im nördlichen Schwarzmeerraum. Ein Beitrag zur Forschungsgeschichte

Lavinia Grumeza Iranica: A Survey of Some Main Topics on ars, res sacrae & mythologica

Annamária-Izabella Pázsint Cult Associations on the Northern Shore of the Black Sea

Lucian Munteanu Ars, res sacrae & mythologica on the Coins of the Bosporan Kingdom. A General Survey

+ info
BIBLIOGRAPHIA CLASSICA ORAE SEPTENTRIONALIS PONTI EUXINI VOL. II

Cuprins

Introducere
1. Justificare
2. Cu privire la istoricul cercetării
3. Cu privire la structura volumului
4.
Abrevieri de recunoaștere

I. Ἀχιλλέως Νῆσος
A.1. Rapoarte și note arheologice
A.2. Analize, metode, întrebări
A.3. Varia archaeologica
B.1. Ceramica fină
B.2. Amfore
C.1. Piese de îmbrăcăminte tradițională și îmbrăcăminte
C.2. Afaceri militare, arme / echipamente militare
C.3. Instrumente și echipamente
C.4. Alte descoperiri

+ info
BATALIONUL I GRĂNICERESC DE GARDĂ (1933–1940). CONTRIBUŢII DOCUMENTARE

     Istoria Regimentului al II-lea român de graniţă, cu statul major la Năsăud (1763–1851), din cadrul structurilor militare imperiale austriece, este cunoscută, atât ca urmare a rolului avut în unele evenimente istorice care i-au definit existenţa, cât şi datorită studiilor şi scrierilor istoriografice, mai vechi sau de dată mai recentă.

+ info