Iubirea este energie; energia se mișcă. Iar dacă se mișcă, în curând nu va mai fi iubire; ea va deveni meditație, ea va deveni rugăciune.
Aceasta este întreaga abordare a Tantrei − dacă iubirea crește într-adevăr, dacă iubirea este îngrijită cu atenție, ea devine rugăciune. Ea devine, într-un sfârșit, experiența ultimă a îndumnezeirii.
Iubirea este templul lui Dumnezeu.
Atunci când iubirea merge cu adevărat în profunzime și devine rugăciune, caracterul ei este în întregime non-sexual, atunci caracterul ei este lipsit de senzualitate. Atunci apare un anumit sentiment de reverență față de celălalt − nu o dorință sexuală intensă, ci o stare de venerație. Prin simpla prezență a celuilalt începi să simțiți ceva divin, ceva sacru. Iubita ta devine zeița ta, și iubitul tău devine zeul tău.
