Bazele anatomice ale patologiei diafragmei

Bazele anatomice ale patologiei diafragmei
Pret: 
200,00 lei
TVA Inclus
În stoc (4 buc.)
Domeniul: 
Medicină. Farmacie. Sănătate
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2017
Nr. pagini: 
672
Format: 
A4
ISBN: 
978-606-17-1174-1

Anatomia diafragmei, precum şi patologia sa, este departe de a-şi fi „spus ultimul cuvânt”. Anatomia abordată clasic sau didactic poate avea aplicaţii medicale cu rezultate destul de limitate, iar imagistica şi chirurgia, care progresează în ritm atât de debordant, necesită deseori completări şi precizări ale unor noţiuni de anatomie, care ar trebui şi acestea aduse la zi. A completa unele cunoştinţe de anatomie, având ca sursă pacientul, este o practică nu numai periculoasă, ci şi una ce poate implica aspecte etice, mai ales în chirurgie. Studiile anatomice, pe arii topografice restrânse, pe un număr cât mai mare de cazuri (pentru variante), cu notarea unor parametri ai întregului corp (sex, vârstă, stare de nutriţie, măsurători antropometrice etc.), pot aduce un aport informaţional, cerut de disciplinele cu ritm accelerat de progres (imagerie, chirurgie). Încadrarea noţiunilor dobândite între cele de biologie a dezvoltării, genetică, biomecanică etc. aduc o nouă lumină asupra cauzalităţii formelor şi structurilor studiate şi pot reprezenta, uneori, cheia unor procedee operatorii salutare.

Anatomia, una dintre cele mai vechi (nu învechită!) ramuri ale medicinii, rămâne baza studierii acesteia şi constituie sursă de inspiraţie şi perfecţionare pentru specialişti, cu condiţia să fie permanent completată şi revizuită, fără teama anatomiştilor că nu se mai poate adăuga nimic nou. Atitudinea unor „specialişti” de subevaluare a anatomiei necesare pentru studenţi sau a celei pentru imagişti, chirurgi etc. are două cauze: ignoranţa unora şi lipsa de „productivitate” a anatomiştilor, scuzabilă până la un punct (posibilităţi materiale reduse, timp disponibil insuficient pentru cercetare şi chiar un nivel scăzut de pregătire ale unora).

 Această ediţie nouă, privind diafragma toracoabdominală, conţine, faţă de Anatomia clinică a diafragmei, ediţia 1990, pe lângă un număr mai mare de pagini, o serie de ajustări şi completări, care se impun ca rezultat al progreselor imense realizate în multe domenii ale biologiei, medicinei şi tehnologiei. Unele informaţii nu doar completează, ci chiar modifică radical unele concepţii care existau înainte de 1990 privind anatomia şi biologia dezvoltării diafragmei.

 Imensa cantitate de informaţii care stă la dispoziţie azi este greu sau imposibil de sistematizat şi inclus într-o publicaţie, cum este cea de faţă. Totuşi, strădania a existat şi durata preocupărilor faţă de subiect a depăşit 45 de ani.

 

Autorul

 

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Discul lui Archaeus. Eseuri de praxiologie (II)

   Când răsfoieşti în grabă cartea sau arunci o privire la cuprins, cea dintâi impresie este că ai în faţă o diversitate susceptibilă de incoerenţă şi disonanţă. Eseurile sunt legate însă într-o unitate de două idei: 1) există o asemănare rafinată şi profundă între om şi celelalte vieţuitoare de pe pământ, între natură şi cultură, 2) există o latură de iraţional în ambele sfere de existenţă, în prima sub forma hazardului, în a doua sub aceea a unor trăsături şi tentaţii ce generează un rău sistematic, ca să nu spun natural, în cultură şi civilizaţie.

+ info
Destinaţia Cotroceni. Alegerile prezidenţiale în România 1990-2014

   „Având la bază o diversitate de surse documentare şi o metodologie de cercetare interdisciplinară, atât din domeniul istoriei, cât şi al ştiinţelor politice şi sociologiei, lucrarea de faţă abordează un subiect despre care istoricii au scris mai puţin, dar care e prezent în istoria României postcomuniste, în discursurile politicienilor, în atenţia mass-mediei, dar şi a omului simplu, cetăţean cu drept de vot sau nu. Este vorba despre o analiză asupra alegerilor prezidenţiale care au avut loc în România după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu.”

+ info
Sadhana. Desăvârşirea vieţii

   „Până în 1912, Rabindranath Tagore era deja recunoscut nu doar ca un eminent poet, ci şi ca dramaturg şi nuvelist. Pe lângă această bogată activitate literară, Tagore a scris de asemenea un impresionant număr de eseuri şi discursuri în bengali, pe o varietate de teme, de la cultură şi educaţie, la religie, filosofie, politică, naţionalism, limbaj, muzică şi prozodie, ca de altfel şi jurnale de călătorie şi culegeri utile studenţilor săi de la Shantiniketan.

+ info