Cuprins
INTRODUCERE 7
STUDIU DOCUMENTAR 11
Germanii din România în perioada interbelică. Scurte considerații 67
Strămutarea germanilor din România în cel de Al Treilea Reich 88
Oficializarea Grupului Etnic German din România 97
Deportarea germanilor la munca forțată în Uniunea Sovietică 104
Germanii din România după 1945: un statut juridic vulnerabil 118
Germanii din România și Conferința de Pace de la Paris, 1946 122
CONCLUZII 127
DOCUMENTE 131
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. GEOPOLITICA: ȘCOLI ȘI OBIECTIVE
CAPITOLUL II. SPAȚIUL ETNIC ROMÂNESC – REPERE FUNDAMENTALE
II.1. Forma statului
II.2. Teritoriul terestru
II.3. Frontierele 30
CAPITOLUL III. ROMÂNIA ȘI POLONIA ÎN CONTEXT CENTRAL-EUROPEAN DUPĂ 1918
CAPITOLUL IV. PREMISELE GEOPOLITICE ALE ALIANȚEI ROMÂNO-POLONE
CAPITOLUL V. SCENARII ȘI IPOTEZE STRATEGICE ROMÂNO-POLONE
CAPITOLUL VI. CONFERINȚE MILITARE ROMÂNO-POLONE
Strămutarea germanilor din România a reprezentat un eveniment istoric esenţial din întreaga istorie a germanităţii din spaţiul românesc, cu precădere a Basarabiei, Bucovinei şi a Dobrogei. Acest fenomen a fost determinat de ample schimbări intervenite pe scena politică europeană, în special, în politica celui de Al Treilea Reich odată cu semnarea pactului Molotov-Ribbentrop (23 august 1939).
Regimul comunist a oferit educaţiei adulţilor un loc privilegiat în rândul politicilor sale de reconstrucţie a societăţii conform noilor dogme ideologice. Materializarea practică a reprezentat nu doar adoptarea modelului sovietic, ci şi convingerea liderilor politici autohtoni că adeziunea maselor la noul regim nu putea fi realizată altfel decât prin investiţii materiale şi umane în acest segment al educaţiei.
Din vremurile în care Biserica şi-a modelat ierarhia guvernamentală pentru a se conforma structurii Imperiului Roman târziu, constituţia ei a fost monarhică. Timp de secole constituţia Bisericii nu a fost supusă unei analize serioase. Oricum, în timpul secolului al XI‑lea, rolul propriu‑zis pe care Biserica îl are în societate a devenit un subiect de dezbateri intense, generând o vastă literatură de tratate polemice înverşunate, iar drepturile şi datoriile Papei au început să fie examinate cu o atenţie nemaiîntâlnită.
Xilogravura are o tradiție foarte veche, fiind întâlnită, încă din a doua jumătate a mileniului 1, ca o tehnică de multiplicare grafică în Orientul îndepărtat. Dar, într‑un scop diferit, procedeul era folosit în anumite țări ale lumii cu mult timp înainte, servind la imprimarea decorativă a țesăturilor, a ceramicii și a cărămizilor ornamentate cu diverse motive.
Gravura în lemn sau xilogravura („xylon” în limba greacă înseamnă „lemn”) se realizează prin imprimarea pe hârtie a unui desen incizat în relief pe o placă de lemn (clișeu).
Cartea elaborată de Anamaria-Paula Mădăras abordează o temă inedită în spațiul științific și cultural românesc. Având la bază un demers interdisciplinar legat de relația dintre onomastică și artă, mai exact pictura, lucrarea încearcă „să realizeze o interpretare a tablourilor prin prisma teoriilor numelui propriu, să efectueze o tipologie a titlurilor, să examineze pseudonimele artiștilor, să analizeze semnătura ca nume, etimologia numelor curentelor artistice, precum și inserția titlului și a textelor în interiorul tabloului”.
