Vasile Ladislau Pop. Al doilea preşedinte al ASTREI

Vasile Ladislau Pop. Al doilea preşedinte al ASTREI
Vasile Ladislau Pop. Al doilea preşedinte al ASTREI
Autori: 
Pret: 
25,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Istorie, istoria artei & fotografie
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2019
Nr. pagini: 
208
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-17-1504-6

 Ediţie, prefaţă şi notă asupra ediţiei de Mircea Popa

 

     Înființată în 1861, prin strădaniile lui Andrei Șaguna și a altor reprezentanți de seamă ai culturii naționale, „Asociațiunea pentru literatura și cultura poporului român din Transilvania” (ASTRA), și-a făcut de la început un nume de onoare în rândul tuturor celor care mânuiau un condei în presa națională sau a celor care își făcuseră un crez din dezvoltarea acestei culturi. Numele și faima ei ajunseseră în cele mai îndepărtate colțuri ale românismului, ceea ce-l determină pe învățăcelul lui Aron Pumnul de la Cernăuți, Mihai Eminescu, să rămână în vara anului 1866 la Blaj, cu gândul că în toamna aceea să poată participa la Alba Iulia la adunarea generală a ASTREI. Tot legat de una din ședințele ASTREI, găsește ocazia să treacă granița prin Vama Cucului spre a pleca la București și scriitorul Liviu Rebreanu, care se confruntase deja cu modul de lucru al autorităților austro-ungare, semn că adunările generale ale ASTREI aveau mare impact în rândul populației române din Transilvania. Cert e că adunarea generală planificată la Cluj în 1867, între 26-28 septembrie, avea să schimbe ceva din sistemul de conducere al acesteia. Adunarea de la Cluj din 1867 și-a desfășurat lucrările în sala de la Redută, astăzi Muzeul Etnografic al Transilvaniei, dovadă că autoritățile orașului au dovedit înțelegere pentru evenimentul pan-românesc.

 

                                                                                                                                                              Mircea Popa

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

După ce mă ucizi, stinge lumina

   Scriitorul Alexandru Jurcan este un spirit polifonic. El scrie poezie, cronică de film şi teatru, eseu, dar mai ales proză scurtă. În toate genurile, el este lapidar, concentrat, adept vădit al preceptului lui Pitagora multum in parvo. (…) Aproximativ 250 de cuvinte îi ajung autorului, un fel de Cehov de Huedin, pentru a spune o poveste de viaţă tumultoasă, vioaie, antrenantă şi veridică, chiar şi atunci când aceasta ia aspecte suprarealiste sau absurde.

Dumitru Augustin Doman

+ info
Drumul spre nicăieri

Traducere din limba polonă şi note de Constantin Geambaşu

+ info
Două lumi X 2

   Cartea, cu un pronunţat caracter autobiografic, încearcă să zugrăvească într-o primă antiteză România interbelică şi cea de după al doilea război mondial incluzând anii de translaţie către dictatura comunistă şi apoi infernul construit de aceasta. Este o încercare de cronică de familie. Membrii familiei trec prin diferitele etape ale istoriei, destinul lor fiind adânc marcat şi deviat de hazardul acesteia.

+ info
Discul lui Archaeus. Eseuri de praxiologie (II)

   Când răsfoieşti în grabă cartea sau arunci o privire la cuprins, cea dintâi impresie este că ai în faţă o diversitate susceptibilă de incoerenţă şi disonanţă. Eseurile sunt legate însă într-o unitate de două idei: 1) există o asemănare rafinată şi profundă între om şi celelalte vieţuitoare de pe pământ, între natură şi cultură, 2) există o latură de iraţional în ambele sfere de existenţă, în prima sub forma hazardului, în a doua sub aceea a unor trăsături şi tentaţii ce generează un rău sistematic, ca să nu spun natural, în cultură şi civilizaţie.

+ info