„Produs al unei perioade de intensă fermentare emblematică, sigiliul s-a articulat drept un instrument conex culturii scrise medievale de natură pragmatică, cu rolul de a-i confirma destinatarului […] certitudinea că înscrisurile cărora i se alătură […] oglindeau voința, constatările sau înfăptuirile posesorului său, fie că acesta reprezenta o instituție cu proiecție individuală sau colectivă, fie documentele redactate fuseseră emise și sigilate exclusiv în nume propriu. […] În spațiul răsăritean al Ungariei medievale, parțial desfășurat actualmente între granițele României contemporane, cei mai prolifici emitenți ai documentelor autentificate cu sigilii au fost locurile de adeverire emergente în voievodatul transilvănean și în câteva comitate învecinate (Bihor, Cenad și Arad) […]. Cercetarea de față își propune să aducă în atenție elementul central care conferea vigoare actelor emanate din cancelariile acestor foruri, căutând nu doar resorturile de drept prin care sigiliile lor se bucurau de autenticitate în jurisprudența Ungariei medievale, ci și schimbările care s-au produs de-a lungul timpului și care au influențat practica sigilară specifică acestor instituții, confecționarea unor noi matrice sigilare, modificări și inovări ale metodelor de aplicare a sigiliilor.” (din „Introducere”)
SIGILIILE ŞI PRACTICILE SIGILARE ALE LOCURILOR DE ADEVERIRE DIN TRANSILVANIA ŞI COMITATELE ÎNVECINATE ÎN SECOLELE XIII-XIV
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Cuprins
INTRODUCERE 7
STUDIU DOCUMENTAR 11
Germanii din România în perioada interbelică. Scurte considerații 67
Strămutarea germanilor din România în cel de Al Treilea Reich 88
Oficializarea Grupului Etnic German din România 97
Deportarea germanilor la munca forțată în Uniunea Sovietică 104
Germanii din România după 1945: un statut juridic vulnerabil 118
Germanii din România și Conferința de Pace de la Paris, 1946 122
CONCLUZII 127
DOCUMENTE 131
„Am pornit la drum cu ideea de a reuni prozatori de vocaţie, nu neapărat şi exclusiv dintre cei afirmaţi, ba chiar căutând şi printre cât mai tineri, în jurul ideii de a selecta din şantierul lui Liviu Rebreanu pretexte narative conforme propriei sensibilităţi şi de a le continua în proze inedite, scrise de ei înşişi. Ceea ce a rezultat poate fi interpretat nu ca o reconstituire fidelă a modului de a prelucra în proză al lui Liviu Rebreanu însuşi, ci ca nişte stimulente rebreniene ale propriei creativităţi.
Volumul este o sinteză a istoriografiei medievale care pune accentul pe cultura materială a elitelor din Transilvania în perioada Evului Mediu.
Această lucrare surprinde pentru început apariția elitelor și a centrelor de producție a bunurilor din Transilvania Evului Mediu, continuând mai apoi cu locurile unde își desfășurau activitatea elitele, ca în final să se concentreze pe averi și familiile de materiale, respectiv bunuri.
„Această lucrare este de o deosebită importanță pentru istoria Bisericii noastre, o contribuție însemnată la edificarea unei imagini cât mai clare și cuprinzătoare despre istoria recentă. Cunoașterea adevărului, cu luminile și umbrele evenimentelor omenești, eliberează și conduce spre Adevăr! Acest Adevăr, pe care îl găsim numai la Dumnezeu, conduce întreaga istorie spre plinirea ei, iar noi, oamenii, suntem datori a-L sluji“. († Virgil Bercea,în „Cuvânt înainte“)
CUPRINS
Cuvânt înainte