„Mihai Croitor a scris o carte impresionantă, întemeiată pe surse arhivistice, dar şi pe cea mai recentă literatură de specialitate într-o manieră interdisciplinară, de istorie diplomatică, de strategie şi tactică politică, dar şi de istorie a relaţiilor internaţionale, realizată cu metode specifice istoriei dar şi altor ştiinţe sociale, utilizând concepte şi perspective adiacente teoriilor relaţiilor internaţionale. Metodologia modernă, tehnicile de analiză adecvate conferă substanţă şi originalitate demersului său. Maturitatea analizei, capacitatea autorului de a formula într-un cadru istoriografic complex, pe baza argumentelor documentare, taxonomii şi periodizări care revizuiesc multe dintre locurile comune consacrate în scrisul istoric cu privire la conflictul sino-sovietic, dar şi la politica externă a României între 1956 şi 1971, este o altă calitate a întreprinderii sale academice. Scrisă cu atenţie pentru detalii, într-un stil propriu, cu un limbaj elevat, cu acribie, gândire critică, capacitate de sinteză, cu elocvenţă şi pasiune pentru lumea contemporană, cartea domnului Mihai Croitor este un model şi o excelentă realizare academică.” (Conf. univ. dr. VIRGILIU ŢÂRĂU, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca)
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. CONFLICTUL SOVIETO-CHINEZ: ORIGINI ŞI EVOLUŢII
1.1. China şi războiul din Coreea
1.1.1. Preludiul conflictului
1.1.2. Poziţia Chinei vizavi de un potenţial conflict coreean
1.1.3. Invazia
1.1.4. Decizia Chinei de a interveni în conflictul coreean
1.1.5. Strategia chineză de abordare a conflictului coreean
1.2. O prietenie frăţească eternă. Relaţiile sovieto-chineze (1949 – 1956)
1.2.1. Preliminarii. Tratativele sovieto-chineze (dec. 1949 – feb. 1950)
1.2.2. Anii de glorie ai alianţei sovieto-chineze (1953 – 1956)
1.3. Apariţia diferendelor sovieto chineze
1.3.1. Zorii rupturii
1.3.2. Între marxism şi revizionism
1.3.3. Un sfârşit previzibil
1.4. De la criză la conflict
1.4.1. Premeditare sau accident?
1.4.2. „All Under the Heaven is Great Chaos“
1.4.3. Bilanţ şi consecinţe
CAPITOLUL 2. ÎNTRE KREMLIN ŞI ZHONGNANHAI: IMPACTUL CONFLICTULUI SOVIETO-CHINEZ ASUPRA POLITICII EXTERNE ROMÂNEŞTI (1956 – 1971)
2.1. Pe calea conformismului ideologic (1956 – 1961)
2.1.1. Şocul destalinizării
2.1.1.1. Plenara CC al PMR din 23 – 25 martie 1956
2.1.1.2. Şedinţa Biroului Politic al CC al PMR (3, 4, 6, 12 aprilie 1956)
2.1.1.3. Percepţii chineze privind Congresul al XX-lea al PCUS
2.1.1.4. Reconcilierea româno-iugoslavă
2.1.1.5. Ecouri române şi chineze ale evenimentelor din Ungaria
2.1.2. Replierea pe poziţii staliniste
2.1.2.1. Plenara CC al PMR din 28 iunie – 3 iulie 1957
2.1.2.2. Consfătuirea de la Moscova (1957)
2.1.2.3. Retragerea trupelor sovietice
2.1.2.4. Plenara CC al PMR din 9 – 13 iunie 1958
2.1.2.5. Consfătuirea de la Bucureşti (1960)
2.1.2.6. Consfătuirea de la Moscova (1960)
2.1.2.7. Plenara CC al PMR din 30 noiembrie – 5 decembrie 1961
2.2. În căutarea unei soluţii (1962 – 1963)
2.2.1. Sfârşitul conformismului ideologic
2.2.1.1. Chestiunea observatorilor în cadrul OTV
2.2.1.2. Scrisoarea CC al PMR către CC al PCC (3 martie 1962)
2.2.2. Dispute economice româno-sovietice (1962 – 1963)
2.2.2.1. Tensiuni iniţiale în cadrul CAER (1959 – 1961)
2.2.2.2. Consfătuirea de la Moscova a statelor membre CAER (1962)
2.2.2.3. Revirimentul viziunii integraţioniste
2.2.2.4. Triumful viziunii româneşti
2.2.2.5. Poziţia PMR în cadrul divergenţelor economice din cadrul CAER
2.2.3. Diplomaţia dezangajării 2.2.3.1. „Sfidarea românească“
2.2.3.2. Sub pavăza „unităţii comuniste“
2.3. „Alinierea“ la disidenţa chineză (1964 – 1971)
2.3.1. Către independenţa limitată
2.3.1.1. Pe calea „medierii“
2.3.1.2. Convorbirile româno-chineze (3 – 10 martie 1964)
2.3.1.3. Convorbirile româno-sovietice de la Piţunda (15 martie 1964)
2.3.1.4. Raţiuni reale şi expozitive ale „medierii“ româneşti
2.3.1.5. Declaraţia din aprilie 1964 – „diplomaţia cărţilor deschise“
2.3.1.6. Identitatea ideologică PMR – PCUS în cadrul polemicii sovieto-chineze
2.3.1.7. „Încercuirea“ revizionistă şi apropierea româno-chineză
2.3.2. Continuitatea principiilor de politică externă
2.3.2.1. Un nou lider
2.3.2.2. Convorbirile româno-chineze (12 mai 1966)
2.3.2.3. Vizita premierului Zhou Enlai în România (iunie 1966)
2.3.2.4. Percepţii chineze faţă de evenimentele din august 1968
2.3.2.5. Eşecul „canalului românesc“ (1969 – 1971)
CAPITOLUL 3. ÎNTRE BIPOLARISM ŞI MULTIPOLARITATE
3.1. Emergenţa containment-ului
3.1.1. Axioma Riga – George F. Kennan şi geneza containment-ului
3.1.2. „The Loss of China“
3.2. Limitele bipolarismului
3.2.1. Noua viziune
3.2.2. Doctrina Formosa şi „strategia asfixierii“
3.2.3. Riposta flexibilă
3.2.4. Conferinţele chino-americane la nivel de ambasadori (1955 – 1968)
3.3. Détente şi multipolaritate
3.3.1. Doctrina Nixon
3.3.2. Conferinţele chino-americane la nivel de ambasadori (1969 – 1970)
3.3.3. Marea cotitură
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ABREVIERI
