„Ideea unei lucrări de vastă topografie arhitecturală, extinsă pe un segment temporal masiv, s-a născut din constatarea impasului ideatic în care se găsește arhitectura ecleziastică greco-catolică contemporană. Meditația asupra cauzelor care au condus la situația actuală a relevat câteva elemente importante și în contextul demarării acestui studiu. Una dintre primele constatări ale cercetătorului istoriei arhitecturale din ambianța acestei confesiuni transilvane este necesitatea studiului acestui domeniu începând cu nivelul de bază. În anul 2008, când a fost iniţiată această cercetare, istoriografia artistică română nu oferea alte lucrări axate pe această temă decât cele din perioada comunistă, cu anatemele specifice aruncate asupra greco-catolicismului. Dacă istoriografia românească a recuperat enorm în ultimul deceniu, în ceea ce priveşte studiul Bisericii Greco‑Catolice din Transilvania – începând cu aspectele organizării instituționale și până la elementele istorico‑identitare – evoluția nu a fost similară sub aspectul cunoașterii și al recuperării creației artistice aferente, din perspectiva acestui comanditar unic: Biserica Română Unită.1 Singurele informații îmbucurătoare vin dinspre comunitatea istoricilor de artă străini interesaţi de studiul acestui subiect şi care tratau caracterul european al greco‑catolicismului, ieşind din cadrele naţionale, cu toate posibilităţile comparative furnizate de acest aspect.” - fragment din Introducere
PROGRAMUL ARHITECTURAL AL BISERICII ROMÂNE UNITE CU ROMA EPISCOPIA DE GHERLA ȘI CLUJ-GHERLA (1853–1947). TENDINȚE STILISTICE ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
„Din motive de o mare diversitate, istoria istoriografiei din România ezită încă să abordeze, prin intermediul unor monografii, seria de istorici merituoși ai perioadei noastre postbelice. Această întârziere, oricum am privi-o, nu aduce servicii cunoașterii științifice românești și nici nu operează necesara triere a valorilor, alegând ce este bun de ce este rău și jalonând judicios un traseu al cunoașterii trecutului nostru a cărui ignorare aduce nu foloase, ci ponoase.
„În contextul dezbaterilor, în mediile de specialitate, în legătură cu naționalismul, cu natura sa, cu rădăcinile sale istorice, cu determinanții săi sociali, politici, economici, culturali, o cercetare a acestui fenomen în România postcomunistă trebuie să identifice manifestările naționalismului în societate și vectorii săi de evoluție.
„În pofida faptului că la nivel european și mondial studiile care tratează despre fenomenul magic, cu toate implicațiile sociale și culturale ale acestuia, sunt destul de numeroase, în România ele abia au depășit stagiul de pionierat. Magia în cadrul familiei a fost abordată la noi mai cu seamă de folcloriști și de câțiva etnologi, decât de către istorici. Lipsește apoi dimensiunea unei abordări multidisciplinare și comparative cu alte spații culturale europene.