„Acest volum este rezultatul unui proiect de cercetare focalizat pe interacţiunea dintre ofiţerii armatei habsburgice şi societatea civilă, o abordare originată prioritar în istoria socială şi nu în cea militară. De altfel, dintre cei trei editori ai volumului, doar Csaba Horváth este un specialist în istorie militară. (...) Editorii şi-au propus ca volumul de faţă să reprezinte o lucraresemnal, care să atragă atenţia asupra unei teme cu potenţial major de cercetare, să pună la dispoziţie eşantioane de surse primare arhivistice uşor accesibile (sau cel puţin cu mult mai uşor accesibile decât până acum zece ani), alături de periodicele oficiale militare, să demonstreze bogăţia informaţională şi perspectivele interpretative ale acestora şi să stârnească astfel interesul, în special generaţiilor mai tinere de istorici, dar nu numai. Cu acest scop am realizat şi descrierea detaliată a structurii documentelor publicate, precum şi modalităţile de identificare a informaţiilor folosind sursele digitizate – în mod evident mai tentante şi absolut necesare în actualul context al cercetării istorice –, în speranţa că pe viitor cele 24 de medalioane biografice şi cele 19 foi de evaluare publicate vor constitui, alături de alte contribuţii istoriografice deja existente, punctul de plecare al unei istorii temeinic documentate şi bine întocmite a corpului ofiţerilor români din armata de honvezi în particular şi din armata habsburgică în general.” (din „Argument”)
PORTRETE DE OFIŢERI DE ORIGINE ROMÂNĂ DIN ARMATA DE HONVEZI (1868–1918)
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
De la publicarea primei ediții a prezentei lucrări au trecut două decenii. La vremea respectivă, volumul se număra printre studiile de pionierat privind prezența fraților predicatori în Transilvania medievală și edificiile pe care le‑au construit și deținut vreme de trei secole. În anii care au urmat, literatura științifică s‑a îmbogățit cu o serie de lucrări în care au fost abordate aspecte legate de situația materială a conventurilor, de implicațiile sociale, culturale și de ordin religios ale prezenței fraților predicatori în voievodatul Transilvaniei.
Tendința glorificării domniei lui Traian asupra Imperiului Roman a fost adesea predominantă și a dat o nouă strălucire imaginii tradiționale a lui Optimus Princeps drept cel mai bun și mai grozav dintre împărații romani. O culme a acestei noi supra‑dimensionări și glorificări a fost atinsă în expoziția „Traiano. Construire l’Impero – Creare l’Europa” de la Roma (Museo dei Fori Imperiali 2017–2018). Traian este aici arătat ca un întemeietor al Imperiului și creator al Europei. Catalogul care însoțea această expoziție (Traiano. Construire l’Impero.
Noua carte scoasă de Călin Hentea la editura clujeană Mega, „România. Album de istorie postdecembristă, 1990–2020”, oferă o antrenantă incursiune imagistică și imagologică (sprijinită de textul contextualizant) în trecutul nostru foarte recent, pe care riscăm să-l uităm rapid. (...)
Între gesturile de omagiere a marelui voievod la împlinirea a patru secole de la plecarea în veşnicie, în 1904, s-a înscris elaborarea unei sinteze a domniei lui Ștefan cel Mare de către Nicolae Iorga.