„Acest volum este rezultatul unui proiect de cercetare focalizat pe interacţiunea dintre ofiţerii armatei habsburgice şi societatea civilă, o abordare originată prioritar în istoria socială şi nu în cea militară. De altfel, dintre cei trei editori ai volumului, doar Csaba Horváth este un specialist în istorie militară. (...) Editorii şi-au propus ca volumul de faţă să reprezinte o lucraresemnal, care să atragă atenţia asupra unei teme cu potenţial major de cercetare, să pună la dispoziţie eşantioane de surse primare arhivistice uşor accesibile (sau cel puţin cu mult mai uşor accesibile decât până acum zece ani), alături de periodicele oficiale militare, să demonstreze bogăţia informaţională şi perspectivele interpretative ale acestora şi să stârnească astfel interesul, în special generaţiilor mai tinere de istorici, dar nu numai. Cu acest scop am realizat şi descrierea detaliată a structurii documentelor publicate, precum şi modalităţile de identificare a informaţiilor folosind sursele digitizate – în mod evident mai tentante şi absolut necesare în actualul context al cercetării istorice –, în speranţa că pe viitor cele 24 de medalioane biografice şi cele 19 foi de evaluare publicate vor constitui, alături de alte contribuţii istoriografice deja existente, punctul de plecare al unei istorii temeinic documentate şi bine întocmite a corpului ofiţerilor români din armata de honvezi în particular şi din armata habsburgică în general.” (din „Argument”)
PORTRETE DE OFIŢERI DE ORIGINE ROMÂNĂ DIN ARMATA DE HONVEZI (1868–1918)
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
*una dintre lucrările câștigătoare ale concursului PUBLICARE TEZE DE DOCTORAT, lansat de Editura MEGA.
„Conceput ca un așezământ românesc de cultură în Germania nazistă, el a avut soarta multor alte instituții naționale cu profil educativ sau de propagandă din străinătate. Și-a început activitatea într-o atmosferă de optimism, pentru ca mai apoi să decadă. Cauzele sunt multiple, în aparență remarcându-se îndeosebi animozitățile personale, făcând ca guvernanții de la București să subfinanțeze Institutul.
„Modernizarea societății românești în a doua jumătate a secolului al XIX‑lea a încurajat apariția unei piețe de artă la gurile Dunării, după un model de tip occidental pe care elita epocii l‑a copiat și l‑a transplantat, cu reușitele, eșecurile, particularitățile inerente. [...]