Autorul s-a născut la Cluj, Kolozsvár, Klausenburg, în 1947, deci la doi ani de la terminarea celui de-al doilea război mondial. El este convins că naşterea lui nu ar fi putut avea loc dacă prima familie a tatălui său nu ar fi fost ucisă la Auschwitz de către nazişti. Asta l-a determinat să scrie aceste rînduri, deoarece el este ferm convins că viaţa lui are un sens şi a fost programată ca el să le relateze urmaşilor săi despre cel de-al doilea Holocaust şi soluţia unică predestinată marii familii evreieşti. Portiţa de scăpare de la Troia nu trebuie să fie unica soluţie, deci laşitatea de a fugi trebuie să fie învinsă de vitejia şi curajul de a rămîne în ţara ta, unde curge lapte şi miere. Autorul este ferm convins că nimic din tragedia familiei sale nu s-ar fi întîmplat efectiv, dacă al doilea război mondial n-ar fi fost comis. Oamenii de pretutindeni sînt meschini şi folosesc toate mijloacele care le stau la dispoziţie ca să-şi nimicească vecinii. Războaiele şi cataclismele globale sînt numai un mijloc de simplificare a jafului şi delirului ce au fost programate de urmaşii lui Cain. Chiar şi fără cataclisme şi războaie, urmaşii lui Cain delapidează şi ucid. Războaiele dau însă şi un impuls celor lipsiţi de legi şi credinţă şi, astfel, cei delapidaţi, ucişi mişeleşte şi stigmatizaţi de invaliditatea psihică au la îndemînă numai pana şi hîrtia. Nu degeaba a scris Tudor Arghezi cele mai inteligente versuri: „Nu-ţi las eu ţie bunuri după moarte, decît un nume aşternut pe-o carte…”
Parfumeria Rozsa sau miracolul de la Auschwitz
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Îngrijire ediţie şi studiu introductiv de Marius Mureşan
„Nu cred eu că timpul trece, din trecut în viitor
Infinitul este unul, în prezentul călător
Nu cred nici că sensul vieții, elixirul tinereții
Nu-l cunoaște eul care, stă ascuns în ochiul minții
Mă întreb adeseori şi, cu trecerea vremii, întrebarea asta devine tot mai insistentă, dacă nu cumva totul a început din clipa în care am pus piciorul pe puntea acelui vas alb, un superb briccu trei catarge pe care viitorii marinari învăţau abc‑ul navigaţiei. Era ancorat la un chei mai retras, iar silueta lui se desprindea net dintre puţinele nave care ajungeau pe atunci până în portul nostru, vase vechi de tonaj mic, cu copastia pătată de catran şi de rugină, vase sub pavilion panamez ori liberian, alături de caice turceşti din lemn!