Volumul 26 din seria „Afaceri Orientale” oferă cercetătorilor și cititorilor interesați de relațiile româno-sovietice un important instrument de lucru, relevând soarta lui Pan Halippa după revenirea din URSS în Republica Socialistă România, organizată după modelul sovietic, aservită intereselor Kremlinului, precum și modul în care s-a pus problema Basarabiei la București în timpul regimului Ceaușescu. Astfel cum rezultă din sursele publicate de Vadim Guzun, liderul unionist nu va uita și va reproșa autorităților române, pe bună dreptate, faptul și condițiile în care a fost predat Moscovei, deși ar fi putut foarte bine să nu o facă. Detențiile sovietică și românească, înainte și după incalificabila „extrădare”, vor reprezenta două constante ale dosarelor Halippa, bază pentru urmărirea până la sfârșitul vieții. Apariția culegerii „Pantelimon Halippa și problema Basarabiei în dosarele Securității, 1965-1979” are o puternică latură simbolică, dată fiind împlinirea în acest an a unui secol de la unirea Basarabiei cu România, dar și una pragmatică, contribuind la descifrarea originilor poziției actorilor statali interesați în rezolvarea sau tergiversarea rezolvării chestiunii basarabene, care nu și-a pierdut actualitatea.
(Mihai Tașcă)
