OPINIE, PRUDENŢĂ ŞI CENZURĂ. FILMUL DE ACTUALITATE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ (1965–1989)

OPINIE, PRUDENŢĂ ŞI CENZURĂ. FILMUL DE ACTUALITATE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ (1965–1989)
Autori: 
Pret: 
70,00 lei (-15,01%)
59,49 lei
TVA Inclus
În stoc (3 buc.)
Domeniul: 
Istorie, istoria artei & fotografie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2023
Nr. pagini: 
380
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-020-668-2

   În perioada 1965–1989 s-au produs în România circa 550 de filme, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt cunoscute drept „filme de actualitate”. Potrivit definiţiei oficiale, redactată în 1968 în urma şedinţei Comisiei Ideologice din 23 mai, unde Nicolae Ceauşescu şi Paul Niculescu‑Mizil s-au întâlnit cu cineaştii, acest tip de film este „inspirat din diferite zone şi aspecte ale realităţii”. În ciuda caracterului vag, descrierea stabileşte o relaţie directă între realitatea cotidiană comunistă şi poveştile pe care filmele de actualitate se presupune că trebuie să le prezinte. O intervenţie oficială din 1976, prezentă într‑un program de măsuri privind aplicarea hotărârilor privind munca ideologică stabilită în cadrul Congresului al XI‑lea al Partidului şi de Congresul educaţiei politice şi al culturii socialiste, aduce clarificări suplimentare prin conturarea ideii că filmul de actualitate trebuie să evidenţieze „rolul conducător al partidului în construirea socialismului, figura omului nou, a comunismului, participarea maselor la elaborarea şi înfăptuirea politicii partidului, la conducerea societăţii, procesul de educare a oamenilor muncii în spiritul normelor eticii echităţii socialiste”. Acest gen cinematografic are obligativitatea de a atrage cât mai mulţi spectatori la nivel autohton şi trebuie să pătrundă pe plan mondial, pentru a promova nivelul socioeconomic al României. Cristian Tudor Popescu remarcă faptul că filmul de actualitate are sarcina de a propaga ideologia naţional-comunistă românească şi, prin urmare, trebuie să rămână subordonat scopului propagandistic. Ideea că filmul de actualitate nu are altă calitate decât aceea de a deservi scopuri ideologice este împărtăşită de majoritatea cercetătorilor care au inclus în lucrările lor şi o discuţie despre această linie tematică; printre ei se numără: antenumitul C.T. Popescu, Călin Căliman şi alţii despre care vom discuta mai în detaliu, pe parcurs.

(din „Introducere”)

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

SAŞII TRANSILVĂNENI ÎN MARELE RĂZBOI

Cuprins

INTRODUCERE

CU CÂNTEC LA DATORIE! REPERTORIUL MUZICAL AL SAŞILOR ARDELENI ÎN CONTEXTUL IZBUCNIRII MARELUI RĂZBOI

Între patriotism local, Kaisertreue şi pan-germanismul cultural. Repertoriul muzical al saşilor în contextul debutului Marelui Război

Observaţii finale

ÎN SERVICIUL ENORIAŞILOR PE FRONTURILE PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL. PROVOCĂRILE ACTIVITĂŢILOR CAPELANULUI EV ANGHELIC SĂSESC
Oamenii bisericilor pe fronturile Marelui Război. Capelanul militar şi misiunea sa de asistenţă sufletească

+ info
ROMÂNII DIN COMITATELE SĂLAJ, SIBIU ŞI SOLNOC-DĂBÂCA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL „RAPOARTELE” ASTREI

   „Timp de un secol, imensul material scriptic generat de Ancheta ASTREI privind situaţia românilor din Transilvania, Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş în Primul Război Mondial a zăcut în arhivele sibiene, fără a se bucura de o valorificare critică. După publicarea rezultatelor statistice generale, pe comitate şi oraşe, de către coordonatorul anchetei, Teodor V. Păcăţian, istoricii români nu au mai considerat necesar să-şi aplece atenţia asupra acestei surse documentare (...)

+ info
ROMÂNII DIN COMITATELE BISTRIŢA-NĂSĂUD, CIUC, MUREȘ- TURDA, ODORHEI, TÂRNAVA MARE, TÂRNAVA MICĂ, TREI SCAUNE ȘI TURDA-ARIEȘ ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE

1. COMITATUL BISTRIŢA-NĂSĂUD
1.1. Plasa Beșineu (Viișoara)
1.2. Plasa Iad (Livezile)
1.3. Plasa Năsăud
1.4. Plasa Rodna
1.5. Orașul Bistriţa

2. COMITATUL CIUC
2.1. Plasa Casinu
2.2. Plasa Ciucul de Sus
2.3. Plasa Frumoasa
2.4. Plasa Gheorgheni
2.5. Plasa Tulgheș
2.6. Orașele Gheorgheni și Miercurea Ciuc

+ info
ROMÂNIA ŞI CONFLICTUL SOVIETO CHINEZ (1956–1971) EDIŢIA A II-A, REVIZUITĂ ȘI ADĂUGITĂ

„Mihai Croitor a scris o carte impresionantă, întemeiată pe surse arhivistice, dar şi pe cea mai recentă literatură de specialitate într-o manieră interdisciplinară, de istorie diplomatică, de strategie şi tactică politică, dar şi de istorie a relaţiilor internaţionale, realizată cu metode specifice istoriei dar şi altor ştiinţe sociale, utilizând concepte şi perspective adiacente teoriilor relaţiilor internaţionale. Metodologia modernă, tehnicile de analiză adecvate conferă substanţă şi originalitate demersului său.

+ info