Ion Rusu Abrudeanu (n. 14 decembrie 1870, Abrud-Sat, județul Alba – d. 21 august 1934, București) a fost publicist, om politic, deputat și senator român. În cartea Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit (1928), și-a propus o analiză de tip monografic, urmărind continuitatea populației daco-romane din zona Munților Apuseni, începând din Antichitate și până în secolul XX, când s-a încheiat procesul de unificare a teritoriilor românești într-un singur stat: analizează urmele arheologice ale Daciei dinainte de epoca romană, izvoarele istorice referitoare la cucerirea Daciei de către Traian, prezintă situația minelor de aur din Munții Abrudului în epoca romană, starea regiunilor miniere, dovezile arheologice ale continuității daco-romane după Retragerea Aureliană, tablele cerate găsite la Roșia Montană, perioada marilor năvăliri barbare, constituirea statelor medievale românești, rolul românilor transilvăneni în formarea Moldovei și a Țării Românești, originea moților, caracterul lor, viața și ocupația, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Târgul Sărutatului de la Hălmagiu și Târgul de pe Muntele Călineasa, evocă istoria Abrudului, Zlatnei, Roșiei Montane, a buciumanilor etc., continuând cu istoria răscoalei lui Horia, a Revoluției de la 1848, apoi a luptelor românilor pentru emancipare națională.
Moții. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit. Studiu istoric-politic
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Ştefan J. Fay (1919-2009) are darul prieteniei critice, cum numeşte Constantin Noica ştiinţa lui de a face să rodească orice gest de cultură. Epistolarul, adică schimbul de scrisori dintre Ştefan J. Fay si Marcel Moreau, este una dintre dovezi.
Ediţie îngrijită şi prefaţă de Gheorghe Benga
„Lucrarea se doreşte – aşa cum sugerează şi cuprinsul – o sinteză concentrată a celor 18 volume de cronică a Facultăţii de Medicină din Cluj. Structurat în trei părţi, volumul se referă la Facultatea de Medicină (F.M.), Şcoala Medicală Clujeană (Ş.M.C), creată în cadrul ei, şi la spitalele din Cluj.
„Aceasta este Evadarea din Timp!”
Era un anumit dor, un regret, dar şi o speranţă în tonul vocii lui, iar ea înţelese că scopul acelei evadări era, pentru el, o căutare fundamentală. O preocupa însă ideea de evadare, în sine, care nu este logică decât în situaţia experimentării ei unice, care se defineşte astfel ca o soluţie definitivă, dar singulară.