Grafemele absenței: îndolieri, inscripționări, anamneze

Grafenele absenței: îndolieri, inscripționări, anamneze
Pret: 
95,00 lei (-30,00%)
66,51 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Istorie, istoria artei & fotografie
Editura: 
Argonaut
An aparitie: 
2023
Nr. pagini: 
430
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-085-149-3

     A muri. O să ne săturăm cândva de absența cuiva din noi ori o să bocim lipsa noastră dintr-însul? Ambele variante s-au zaharisit. Nu iubim oamenii pentru calitățile prin care ne sunt superiori. Îi îndrăgim însă pe aceia ce vor să depindă de ceea ce îi forțăm să fie. În plus, de multă vreme nu mai știm de ce anume urâm pe cineva. Am încerca parcă și alte sentimente, dar cele învechite ne-au devenit prea confortabile ca să acceptăm altele înnointe. Și când trecem prin clipe grele, cu speranțele înșfăcate de guler, ne vizitează o neliniște: oare ce-o fi vrând de la noi decursul zilei de azi, atât de precipitată și agresivă? Ea o să fie, „ce-a fost a fost”, ridicarea din umeri de a doua zi? Atât? De fapt, epocile se disting tot mai pregnant, își retrag ambasadorii. Iar contemporanii, mari amatori de răscruci, sunt martori entuziaști la această despărțire a apelor. Moartea? Nimic de oftat, totu-i de uitat. Cândva, oamenii erau mai puțin impulsivi: se obișnuiseră cu muritul și nu se antrenau din răsputeri pentru trăit. Schimbându-se însă, adamii și-au ales parcă dinandins o deviză ce nu-i motivează, îi resemnează: un moment altfel, poate deturna o viață mereu la fel; sau, dacă preferă emfaza, nu se sfiesc să tot repete: nu vrem să ne ducem viața temându-ne de opusul ei. E o ambiție care depinde și de ceea ce memoria mai e acum în stare: mai știe careva că a trăi și a exista nu se confundă? Nici nu ar mai trebui să întrebăm „din mine, ce mai rămâne celorlalți?”. E prea patetic, mai ales că subîntinde prezumția posterității. Mai cuminte ar fi fost să formulăm cam așa: „Eu în cine o să subzist?” Nu poți decât să aduni mai multă poveste. Ce-ar însemna asta? Să-ți umpli pașii cu lumile în care pătrunzi. O să-ți îngâduie să iei din ele, punând în tine, ceea ce îți este mai de preț; cu toate ca nici lor nu le prisosește acel ceva de mare bine.

Autorul

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Wesselénzi Miklós, promotor al reformismului liberal maghiar din Transilvania (1796-1850)

      „La distanță de aproape două secole se îngăduie, se recomandă chiar redefinirea figurii unei personalități, dacă imaginii pe care i-a făurit-o posteritatea, i se pot adăuga dimensiuni noi, din anumite perspective mai profunde și mai veridice decât cele considerate până acum autentice. Astfel se conturează și personalitatea lui Miklós Wesselényi, ca una care a fost dedicată bunului comun, al colectivității, în mijlocul căreia a trăit și s-a distins, prin angajamentul său, în lupta dusă pentru cauza progresului politic și social.

+ info
MOȚA, pagini de viață, file de istorie

    În condiţiile în care investigaţia istorică era subordonată unor comandamente extraprofesionale ale regimului totalitar, cercetarea regională, monografiile şi mai ales biografiile au fost marginalizate, unele, ce contraveneau liniei partidului - interzise pur şi simplu, în favoarea unor demersuri aşa-zis „generale”, care serveau o istorie oficială. În consecinţă, istoricii au renunţat ori au fost nevoiţi să renunţe la realizarea biografiilor unor personalităţi ale istoriei româneşti.

+ info