DESPĂRŢĂMÂNTUL ALBA IULIA AL ASTREI (1870–1948)

DESPĂRŢĂMÂNTUL ALBA IULIA AL ASTREI (1870–1948)
Pret: 
55,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Istorie, istoria artei & fotografie
Editura: 
MEGA
An aparitie: 
2019
Nr. pagini: 
586
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-020-115-1

Cuprins

PREFAȚĂ

CUVÂNT ÎNAINTE

INTRODUCERE

I. VIAȚA POLITICĂ ȘI CULTURALĂ A ROMÂNILOR DIN TRANSILVANIA ÎNTRE 1861–1948
1. Înfiinţarea Asociaţiunii. Condiţii şi evoluţie
2. Colaborarea Asociaţiunii cu instituţiile României după anul 1918

II. APRECIERI ISTORIOGRAFICE
1. Istoriografia generală privind Asociaţiunea
2. Istoriografia privind Despărţământul Alba Iulia al Astrei

III. STRUCTURA DESPĂRȚĂMÂNTULUI ALBA IULIA AL ASTREI
1. Directori şi preşedinţi
2. Membrii
3. Adunările generale ale Asociaţiunii în Alba Iulia
4. Adunările generale ale membrilor Despărţământului Alba Iulia
5. Agenturile comunale. Cercurile culturale

IV. FORME SPECIFICE DE ACTIVITATE ÎN DESPĂRȚĂMÂNTUL ALBA IULIA AL ASTREI
1. Disertaţii şi prelegeri pentru popor
2. Conferinţe pentru intelectuali
3. Biblioteci pentru popor
4. Școlile pentru adulţi. Susţinerea financiară a tinerilor din despărţământ

CONCLUZII

SUMARY / ABSTRACT

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INDEX

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

PORTRETE DE OFIŢERI DE ORIGINE ROMÂNĂ DIN ARMATA DE HONVEZI (1868–1918)

„Acest volum este rezultatul unui proiect de cercetare focalizat pe interacţiunea dintre ofiţerii armatei habsburgice şi societatea civilă, o abordare originată prioritar în istoria socială şi nu în cea militară. De altfel, dintre cei trei editori ai volumului, doar Csaba Horváth este un specialist în istorie militară.

+ info
PICTURA ROMÂNEASCĂ DE CULT ÎN BIHORUL SECOLELOR AL XVIII-LEA ŞI AL XIX-LEA

„Cartea de faţă, Pictura românească de cult în Bihorul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, prezintă cel puţin două trăsături fundamentale care merită reliefate. Mai întâi, sunt evidenţiate, într‑o lumină intelectuală generoasă, atât determinările sociale, economice şi spirituale din respectiva perioadă, cât şi modul în care arta religioasă românească a răspuns cu largheţea conceptuală specifică acestora, scoţând mereu la suprafaţă conştiinţa artistică (inclusiv cea populară) care a tradus vizual aceste nevoi.

+ info
SIGILIILE ŞI PRACTICILE SIGILARE ALE LOCURILOR DE ADEVERIRE DIN TRANSILVANIA ŞI COMITATELE ÎNVECINATE ÎN SECOLELE XIII-XIV

„Produs al unei perioade de intensă fermentare emblematică, sigiliul s-a articulat drept un instrument conex culturii scrise medievale de natură pragmatică, cu rolul de a-i confirma destinatarului […] certitudinea că înscrisurile cărora i se alătură […] oglindeau voința, constatările sau înfăptuirile posesorului său, fie că acesta reprezenta o instituție cu proiecție individuală sau colectivă, fie documentele redactate fuseseră emise și sigilate exclusiv în nume propriu.

+ info