*una dintre lucrările câștigătoare ale concursului PUBLICARE TEZE DE DOCTORAT, lansat de Editura MEGA.
„Știința modernă nu constă într-o colecție definitivă de date și fapte. Mai degrabă, ea a luat forma unei activități care a făcut din producerea continuă a unor noi explicații cu privire la felul în care funcționează lumea obiectivul ei principal. Dezvoltarea științei a stimulat în acest fel progresul continuu al ultimelor secole.
Din aceste motive ea poate fi considerată una din componentele fundamentale ale civilizației occidentale.
Prin activitatea luminată a unei părți a elitelor sale, Țările Române au intrat în secolul XIX în contact din ce în ce mai susținut cu această civilizația și cu variatele ei manifestări. Preluarea științei moderne, cu tot ceea ce i-a fost caracteristic (exercitarea rațiunii în activitatea de cercetare a naturii, aranjamente instituționale care să facă posibilă criticarea și diseminarea cercetărilor, perfecționarea continuă a tehnologiilor) a devenit o modalitate prin care acestea se puteau occidentaliza.
Miza nu a fost reprezentată așadar doar de simpla introducere a unor cunoștințe, ci de dezvoltarea acelor mecanisme care să facă posibilă dezvoltarea continuă a cunoașterii.
Această lucrare analizează unele din mijloacele prin care acest proces a avut loc între mijlocul secolului XIX și începutul celui de-al XX-lea: popularizarea, înființarea unor instituții științifice, preluarea, discutarea și dezvoltarea teoriilor științifice moderne. ”
Cuprins Introducere 1 Capitolul I. O privire generală asupra ştiinţei moderne 19
I.1 Revoluţia ştiinţifică şi emergenţa ştiinţei moderne 19
I.2 Ştiinţa în Secolul Luminilor 34
I.3 Epoca progresului: ştiinţa în secolul XIX 40
Capitolul II. O istorie a ştiinţei româneşti în secolul XVIII şi prima jumătate a secolului XIX 48
II.1 Evoluţia spiritului ştiinţific în epoca fanarioţilor 48
II.2 Reorientarea spre Occident: o istorie a ştiinţei româneşti în perioada 1821-1860 69
II.2.1 Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi (1833) 88
Capitolul III. Prima generaţie a oamenilor de ştiinţă români şi activitatea acesteia 100
III.1 O primă generaţie a oamenilor de ştiinţă români 100
III.2 Popularizarea ştiinţelor 103
III.2.1 Revista ,,Natura” (1862-1865) 105
III.2.2 ,,Revista română pentru sciinţe, litere şi arte” (1861-1863) 116
III.2.3 ,,Tranzacţiuni literare şi ştiinţifice” (1872-1873) 126
III.2.4 ,,Revista Sciinţifică” (1870-1880) 128 III.3 Difuzarea unor noi concepţii ştiinţifice şi filozofice 155
III.3.1 Pozitivismul 156
III.3.2 Materialismul şi spiritualismul 168
III.3.3 Apariţia unei noi tensiuni: ştiinţa şi religia 170
III. 4 O personalitate exemplară a ştiinţei româneşti în secolul XIX: Emanoil Bacaloglu (1830-1891) 173
Capitolul IV. Mecanismele instituţionalizării ştiinţei româneşti: societăţi şi asociaţii ştiinţifice 184
IV.1 Societăţile ştiinţifice: funcţii şi importanţă 184
IV.2 Societatea Română de Ştiinţe (1862) 192
IV.3 Societatea de ştiinţe naturale din Bucureşti (1864) 199
IV.4 Societatea ,,Ateneul Român” (1865) 205
IV.5 Societatea de ştiinţe fizico-naturale (1868) 207
IV.6 ,,Secţiunea ştiinţifică” a Academiei Române (1872) 213
IV.6.1 Activitatea 222
IV.6.2 Imaginea ştiinţei 235
IV.6.3 Concursuri şi premii 239
IV.6.4 Participarea la congrese şi misiuni ştiinţifice internaţionale 245
IV.7 Societatea de ştiinţe fizice (fizica, chimia, mineralogia) (1890) 251
IV.7.1 Organizarea 251
IV.7.2 Activitatea 259
IV.7.3 Filozofia şi conceptele difuzate de societate în spaţiul public 284
IV.8 Asociaţiunea română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor (1902) 291
IV.8.1 ,,Asociaţiile pentru înaintarea ştiinţei”, un model european de organizare ştiinţifică 292
IV.8.2 Organizarea 297
IV.8.3 Ideile şi conceptele diseminate în spaţiul public 302
IV.8.4 Activitatea 313
IV.8.5 Expoziţia ştiinţifică din anul 1903 315
Capitolul V. Aspecte particulare ale evoluţiei ştiinţei româneşti la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Evoluţia Universităţilor. Naţionalizarea ştiinţei 320
V.1 Evoluţia Universităţilor 320
V.2 Ştiinţa şi politica: discursul privitor la naţionalizarea ştiinţei 330
Capitolul VI. O nouă paradigmă de cercetare a naturii: receptarea darwinismului 341
VI.1 Primele reacţii cu privire la darwinism: revista ,,Natura” şi Dimitrie Ananescu 343
VI.2 Reacţii din partea oamenilor de cultură: Bogdan Petriceicu Haşdeu, George Bariţ şi Ion Ghica 351
VI.2.1 Bogdan Petriceicu Haşdeu şi ,,selecţia providenţială” 351
VI.2.2 George Bariţ şi angoasa în faţa ,,luptei pentru existenţă” 354
VI.2.3 Ion Ghica şi scepticismul organizat 359
VI.3 Acceptarea şi diseminarea evoluţionismului: Gregoriu Ştefănescu şi ,,Revista Sciinţifică” 363
VI.4 Darwinismul şi concepţiile sociale, politice şi religioase 376
VI.4.1 Darwinism şi socialism: difuzarea teoriei lui Darwin prin intermediul revistei ,,Contemporanul” 377
VI.4.2 ,,Darwinism social” şi eugenism 387
VI.4.3 Darwinismul şi replica religioasă: reacţia din partea ,,Revistei Teologice” 390
VI.5 Triumful darwinismului şi acceptarea sa ca paradigmă de cercetare a lumii vii 398
VI.5.1 Victor Babeş: o concepţie originală privind evoluţia 405
VI.5.2 Nicolae Leon şi militantismul pentru răspândirea teoriei evoluţiei 410
VI.6 Polemica Nicolae Paulescu, Nicolae Leon, Dimitrie Voinov 414
VI.7 Concluzii 424
Concluzii generale 425
Bibliografie: 435
