Dan Culcer este critic literar și ziarist. Născut la Sulina la 15 iunie 1941, din părinți ardeleni în refugiu, după cedarea nord-vestului Ardealului prin Diktatul de la Viena. Studii de filologie, specialitatea limbă și literatură română, între 1958 și 1963, la Cluj. După licență este repartizat la Târgu-Mureş, unde începe o carieră universitară și de cercetare. Este unul din fondatorii seriei a II-a revistei Vatra. Participă la conceperea, conducerea și realizarea revistei Vatra între mai 1971 și octombrie 1987.
Publică două volume de literatură, Un loc geometric, Utopia (volum de poeme în română și maghiară, tradus de Ceske Gabor), două volume de critică literară sociologică, Citind și trăind literatura, Serii și grupuri, traduce din maghiară și franceză. În 1986 soția părăsește România. În 1987 Dan Culcer primește viza de emigrare pentru reîntregirea familiei. Domiciliază în Franța din octombrie 1987. Azilant politic, primește cetățenia franceză în 1992.
În Franța lucrează ca secretar de redacție și grafician în presa sindicală, până la pensie. Realizează reviste, cărți și afișe. În mai 2000 fondează Asymetria, o revistă online de cul - tură, critică și imaginație (http://www.asymetria.org/). Ca ziarist, fondează în 1990, cu un grup de exilați din Franța, Asociația Ziariștilor Români-Vest. Colaborează, după 1990, la România liberă, Vatra, Tribuna, Familia, Euphorion, Discobolul, Origini (SUA), Confesiuni, Acolada, la revista de poezie Galatheea (Germania) etc. Scrie articole și reportaje despre România de după Zaveră. Participă la dezbateri politice despre România în paginile revistei Dialog din Germania, acordă interviuri unor reviste și unor canale de televiziune din România.
După pensionare lucrează în arhivele din România, cercetând trei teme : relațiile scriitorilor cu puterea comunistă, cu Securitate și Partidul; ideologia cenzurii, raporturile cu minoritarii maghiari. Obține în 2013 un doctorat în litere la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș, cu o teză despre cenzură. Donează arhiva și biblioteca personală Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca.
CENZURA în comunismul real. Vol. I+II
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
„La distanță de aproape două secole se îngăduie, se recomandă chiar redefinirea figurii unei personalități, dacă imaginii pe care i-a făurit-o posteritatea, i se pot adăuga dimensiuni noi, din anumite perspective mai profunde și mai veridice decât cele considerate până acum autentice. Astfel se conturează și personalitatea lui Miklós Wesselényi, ca una care a fost dedicată bunului comun, al colectivității, în mijlocul căreia a trăit și s-a distins, prin angajamentul său, în lupta dusă pentru cauza progresului politic și social.
În condiţiile în care investigaţia istorică era subordonată unor comandamente extraprofesionale ale regimului totalitar, cercetarea regională, monografiile şi mai ales biografiile au fost marginalizate, unele, ce contraveneau liniei partidului - interzise pur şi simplu, în favoarea unor demersuri aşa-zis „generale”, care serveau o istorie oficială. În consecinţă, istoricii au renunţat ori au fost nevoiţi să renunţe la realizarea biografiilor unor personalităţi ale istoriei româneşti.