„La distanță de aproape două secole se îngăduie, se recomandă chiar redefinirea figurii unei personalități, dacă imaginii pe care i-a făurit-o posteritatea, i se pot adăuga dimensiuni noi, din anumite perspective mai profunde și mai veridice decât cele considerate până acum autentice. Astfel se conturează și personalitatea lui Miklós Wesselényi, ca una care a fost dedicată bunului comun, al colectivității, în mijlocul căreia a trăit și s-a distins, prin angajamentul său, în lupta dusă pentru cauza progresului politic și social.
În condiţiile în care investigaţia istorică era subordonată unor comandamente extraprofesionale ale regimului totalitar, cercetarea regională, monografiile şi mai ales biografiile au fost marginalizate, unele, ce contraveneau liniei partidului - interzise pur şi simplu, în favoarea unor demersuri aşa-zis „generale”, care serveau o istorie oficială. În consecinţă, istoricii au renunţat ori au fost nevoiţi să renunţe la realizarea biografiilor unor personalităţi ale istoriei româneşti.
