Ardealul. Ținuturile de pe Olt. Ținuturile de pe Mureș

Ardealul. Ținuturile de pe Olt. Ținuturile de pe Mureș
Pret: 
45,00 lei (-5,02%)
42,75 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Istorie, istoria artei & fotografie
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2020
Nr. pagini: 
292
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1613-5

Silvestru Moldovan face parte din acele generaţii de români ardeleni care știau totul: vorbeau, citeau și scriau în română, maghiară și germană, ceea ce le-a creat libertatea de a se mișca în orice regiune a Principatului, de a sta de vorbă cu oricine în limba aceluia și de a cunoaște cel puţin trei culturi. Asemenea intelectuali au răsărit din pământul fertil al Ardealului, ţinut iubit de toţi locuitorii lui.

Descriind două dintre ţinuturile ardelene cele mai încărcate de istorie – Oltul și Mureșul –, de ale căror frumuseţi a știut să se bucure el însuși la faţa locului, Silvestru Moldovan se dovedește lipsit de orice prejudecată: pe lângă ţinuturile românești, el descrie şi zone locuite de maghiari ori de saşi (Oituz, Trei Scaune, Covasna, Sibiu, Braşov, Mediaş etc.), dovedind nu numai decenţă, ci şi superioritate morală. Impresionează plăcut siguranţa valorii proprii şi a neamului său, ca şi respectul faţă de toţi locuitorii Ardealului. El a citit şi acele scrieri defăimătoare la adresa românilor, care ne prezintă cu ajutorul unor cuvinte ca: sălbatici, vicleni, beţivi, leneşi – până şi păstoritul, ca ocupaţie, e considerat o formă de lenevie –, ca să nu mai vorbim despre portul românesc, pe care îl consideră urât, iar jocul, lărmuitor (Michael Lebrecht, Versuch einer Erdbeschreibung des Grossfürstentums Siebenbürgen. Hermannstadt  1789, ediţia a doua 1804). Moldovan îşi exprimă dezacordul faţă de autorul acestor invective, dar nu prin simpla negare sau printr-o polemică înfierbântată, ci printr-un răspuns stăpânit şi prin combaterea lor indirectă, mult mai eficientă, adică prin relevarea frumuseţii oamenilor, a hărniciei lor, a valorii artistice ale portului şi jocului popular din locurile pe care le colindă. Calea aleasă de el ca răspuns la cele scrise de Lebrecht e fără îndoială cea mai eficientă, remarcând calităţile, nu defectele saşilor şi maghiarilor. El are chiar tăria să aprecieze unul dintre capitolele lucrării lui Lebrecht, iar cuvintele acestuia despre români sunt ca inexistente.

Ion Taloș

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

După ce mă ucizi, stinge lumina

   Scriitorul Alexandru Jurcan este un spirit polifonic. El scrie poezie, cronică de film şi teatru, eseu, dar mai ales proză scurtă. În toate genurile, el este lapidar, concentrat, adept vădit al preceptului lui Pitagora multum in parvo. (…) Aproximativ 250 de cuvinte îi ajung autorului, un fel de Cehov de Huedin, pentru a spune o poveste de viaţă tumultoasă, vioaie, antrenantă şi veridică, chiar şi atunci când aceasta ia aspecte suprarealiste sau absurde.

Dumitru Augustin Doman

+ info
Drumul spre nicăieri

Traducere din limba polonă şi note de Constantin Geambaşu

+ info
Două lumi X 2

   Cartea, cu un pronunţat caracter autobiografic, încearcă să zugrăvească într-o primă antiteză România interbelică şi cea de după al doilea război mondial incluzând anii de translaţie către dictatura comunistă şi apoi infernul construit de aceasta. Este o încercare de cronică de familie. Membrii familiei trec prin diferitele etape ale istoriei, destinul lor fiind adânc marcat şi deviat de hazardul acesteia.

+ info
Discul lui Archaeus. Eseuri de praxiologie (II)

   Când răsfoieşti în grabă cartea sau arunci o privire la cuprins, cea dintâi impresie este că ai în faţă o diversitate susceptibilă de incoerenţă şi disonanţă. Eseurile sunt legate însă într-o unitate de două idei: 1) există o asemănare rafinată şi profundă între om şi celelalte vieţuitoare de pe pământ, între natură şi cultură, 2) există o latură de iraţional în ambele sfere de existenţă, în prima sub forma hazardului, în a doua sub aceea a unor trăsături şi tentaţii ce generează un rău sistematic, ca să nu spun natural, în cultură şi civilizaţie.

+ info