Într-o lume din ce în ce mai urâtă, mai poți găsi Frumusețea și Binele, adăpostindu-se între coperțile cărților. În liniștea bibliotecii tale te vei simți cu adevărat, printre prietenii care în mod sigur nu te vor abandona niciodată. Vei găsi acolo, mângâierea după care sufletul tău tânjește, bucuria adevărată a comunicării cu oameni care au trăit cândva, dar pe care îi simți aievea, împărtășindu-le la rândul tău, fiecare emoție, fiecare gând. Pe fiecare raft există suflete care așteaptă să-ți îmbrățișeze cu duioșie sufletul, fiecare volum poartă în țesătura lui de cuvinte – o poveste care poate fi, chiar propria ta poveste. A iubi cărțile cu adevărat este o fericire atât de rară, o trăire atât de intensă, de dureroasă și de luminoasă, încât lectura devine o adevărată rugăciune. Nu-ți mai aparții, ai rămas doar trup, pentru că ai plecat deja, alături de eroii tăi – foarte departe.. Au rămas în urmă – negurile. Măcar pentru o vreme, te vei simți mai puternic, apărat de armata cărților tale.
Poveştile din bibliotecă. Despre vieţile scriitorilor şi cărţile lor
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
„La distanță de aproape două secole se îngăduie, se recomandă chiar redefinirea figurii unei personalități, dacă imaginii pe care i-a făurit-o posteritatea, i se pot adăuga dimensiuni noi, din anumite perspective mai profunde și mai veridice decât cele considerate până acum autentice. Astfel se conturează și personalitatea lui Miklós Wesselényi, ca una care a fost dedicată bunului comun, al colectivității, în mijlocul căreia a trăit și s-a distins, prin angajamentul său, în lupta dusă pentru cauza progresului politic și social.
În condiţiile în care investigaţia istorică era subordonată unor comandamente extraprofesionale ale regimului totalitar, cercetarea regională, monografiile şi mai ales biografiile au fost marginalizate, unele, ce contraveneau liniei partidului - interzise pur şi simplu, în favoarea unor demersuri aşa-zis „generale”, care serveau o istorie oficială. În consecinţă, istoricii au renunţat ori au fost nevoiţi să renunţe la realizarea biografiilor unor personalităţi ale istoriei româneşti.