Cartea elaborată de Anamaria-Paula Mădăras abordează o temă inedită în spațiul științific și cultural românesc. Având la bază un demers interdisciplinar legat de relația dintre onomastică și artă, mai exact pictura, lucrarea încearcă „să realizeze o interpretare a tablourilor prin prisma teoriilor numelui propriu, să efectueze o tipologie a titlurilor, să examineze pseudonimele artiștilor, să analizeze semnătura ca nume, etimologia numelor curentelor artistice, precum și inserția titlului și a textelor în interiorul tabloului”. După cum mărturisește autoarea în Introducere, „scopul tezei este de a propune o nouă abordare privind relația nume/text/imagine picturală, comunicarea și semnificarea pe care acestea reușesc să le instituie, sugerând, în același timp, o reflecție asupra structurii, naturii și locului numelui propriu în pictură”. Având avantajul de a fi absolvit atât Filologia, cât și Artele plastice, Anamaria-Paula Mădăras a îmbinat metodele de lucru specifice diverselor discipline de factură lingvistică – onomastică, lexico-semantică, gramatică, semiotică, pragmatică –, cu cele caracteristice picturii, rezultând o lucrare originală și atractivă pentru toți cei pasionați de artele frumoase. (Oliviu Felecan)
NUME ȘI IMAGINI: SEMIOTICA VERBALULUI PICTURAL
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
„Anonim transilvănean”: aceasta era, și încă este, eticheta cea mai frecvent întâlnită în legătură cu picturile vechi transilvănene expuse sau păstrate în muzee și colecții din România și din străinătate. Artiștii locului de dinaintea anului 1600, doar arareori au o identitate proprie alta decât cea artistică revelată de opere. Cele câteva nume menționate recurent în literatura de specialitate sunt clar dominate de numărul „meșterilor” anonimi.
„Semințele acestei cărți au fost plantate pentru prima oară în terenul fertil de la Berkeley. Ele au fost apoi acoperite de mâlul extrem de bogat și copleșitor al arhivelor din Istanbul și Cairo, care au oferit nutrienții necesari răsăririi primilor vlăstari. Apele dătătoare de viață ale universității Stanford au ajutat aceste mlădițe să crească, iar soarele și energia de la universitatea Yale au dus la apariția roadelor. Din fericire, în natură trecerea de la semințe la rod este mult mai scurtă decât drumul parcurs de această carte.
„Acest volum este rezultatul unui proiect de cercetare focalizat pe interacţiunea dintre ofiţerii armatei habsburgice şi societatea civilă, o abordare originată prioritar în istoria socială şi nu în cea militară. De altfel, dintre cei trei editori ai volumului, doar Csaba Horváth este un specialist în istorie militară.